Anders Behring Breivik - portretul robot al criminalului, realizat de presa internaţională

Recentele atentate din Norvegia a generat reacţii de revoltă în lanţ în presa internaţională, dar a fost şi o provocare pentru media de a investiga un personaj controversat. Fie că actul său de răzbunare a fost catalogat de jurnalişti drept crud, nebunesc sau pur şi simplu o încercare jalnică de a atrage atenţia, fie că unii cred că are nevoie de o sentinţă, iar alţii de un diagnostic,  Anders Breivik a devenit, peste noapte, un subiect de prima pagină în lumea întreagă.

Autor: Iulia Marin

Boris Johnson, jurnalist în cadrul

“Lupul singuratic”, cum îl numesc cei de la Associated Press, citându-l pe şeful Serviciului de Securitate din Norvegia, “nu este un creştin”, susţine presa din Canada. Peter Glover scrie pentru Canada Free Press: “Deşi putem spune despre cineva că este un terorist musulman, un terorist creştin nu există; este un oximoron”, în încercarea sa de a-i contrazice pe aceia care insinuează un oarecare fundamentalism creştin al cărui adept devenise şi atacatorul.

The Guardian se axează mai puţin pe un portret robot, însă investighează cauze la un nivel mai înalt care ar putea explica un astfel de comportament ce atrage adepţi şi susţine că una dintre cauzele acestui atac, la nivel macroscopic, este problema rasismului. Nu numai că în ţările mici imigranţii sunt o problemă, însă, în principiu, ideologia rasistă a devenit una mai puţin bazată pe idei politice şi mai mult pe un soi de incompatibilitate naturală. Cu toate acestea, jurnaliştii de la The Guardian afirmă că multiculturalismul şi problema imigranţilor sunt văzute în continuare de mase ca o ameninţare internă în ceea ce priveşte cultura naţională, cât şi coeziunea statului.

În ochii presei internaţionale, "Norvegia şi-a pierdut inocenţa", scrie The Guardian. Norvegia portretizată de romanele de succes ale lui Stieg Larson a devenit o realitate, iar un sistem care părea să nu fi dat greş, a dat.

Presa franceză chiar a dat publicităţii un carnet de bord al criminalului, citând pasaje întregi.

Sub numele: “Franţa imaginată de Anders Breivik”, site-ul Libération scrie următoarele: “Referirile la Franţa sunt numeroase în manifestul publicat de Anders Breivik. Franţa este descrisă ca fiind ţara cea mai expusă din Europa tendinţelor de islamizare.”, adăugând totodată, într-un alt articol, că Breivik însuşi s-a descris ca fiind „cel mai mare monstru de la nazişti încoace”.

Cotidianul spaniol www.elpais.com încearcă, de asemenea, să pătrundă în mintea criminalului. Scriitorul favorit al lui Anders Behring Breivik se numeşte Fjordman (omul fiorudrilor) şi este un pseudonim în spatele căruia se ascunde un blogger faimos pentru convingerile sale împotriva islamismului.

Italienii îl văd pe Breivik ca pe un mason naţionalist şi antiislamist, scrie www.ilgiornale.it: “visează la o reîntoarcere la creştinismul timpuriu, dar nu îşi ascunde admiraţia pentru masoni (...). Ca să nu mai pomenim admiraţia sa pentru Winston Churchill, inamicul numărul unu al naziştilor.  Terminatorul Anders trăieşte cu mama sa într-un apartament din cărămidă”.

Legat de încercările presei de a intra în mintea criminalului, una dintre problemele care se pune este cea pe care o defineşte foarte bine Tom Chivers, scriind pe unul dintre blogurile afiliate site-ului www.telegraph.co.uk că senzaţionalismul pe care îl practică unele ziare, legat de atentatul din Norvegia, este unul care poate avea consecinţe nefaste asupra publicului şi poate inspira imitatorii. Jurnalistul îl citează pe Park Deitz, unul dintre psihiatrii criminalişti cunoscuţi din Statele Unite, care a declarat în trecut pentru The Independent: “Iată ce cred eu. Nivelul de saturaţie în ce priveşte acoperirea ştirilor legate de crime în masă cauzează, în medie, o altă crimă similară în următoarele două săptămâni”.

Dincolo de riscul de a atrage chiar, prin atenţia exagerată ce i se acordă criminalului, un număr de adepţi, Boris Johnson sugerează că, în definitiv, discuţiile despre Breivik pot dura la nesfârşit, însă nu vor satisface niciodată curiozitatea publicului. Cu toate acestea, susţine acelaşi Johnson, “trebuie să petrecem mai puţin timp gândindu-ne  la el şi mai mult gândindu-ne  la victimele sale şi la familiile acestora.”

Citeşte şi:

Manifestul ucigaşului din Norvegia: Război civil european şi interzicerea musulmanilor

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News