EXCLUSIV  Andreea Răducan, despre primii pași în gimnastică: Am început cu informaţii despre Nadia. Sportul este o lecţie dură

"Poate că atunci când eu am început să practic gimnastica, în 1987, la vârsta de 4 ani, accesul la informaţii nu era ca astăzi. Tatăl meu, care era pasionat de sport şi care a jucat fotbal, a considerat că un mod frumos de a ne educa este prin sport. Aşa că, în micuţul oraş Bârlad, acolo unde m-am născut şi unde am şi început să practic gimnastica, s-a gândit tata cam ce oportunităţi aş avea, fără să ştie, probabil, nici el prea multe despre Jocurile Olimpice, însă am început jucându-mă şi, ulterior, cu acest vis pe care mi-am dorit să îl împlinesc, de a participa măcar la Jocurile Olimpice.

Am început sportul cu informaţii despre Nadia din cartea scrisă de Ioan Chirilă, din care tata îmi citea când eram copil şi cred că acesta a fost un fel de ghid spre a afla şi a descoperi ce înseamnă gimnastică. Apoi am început să urmăresc competiţiile sportivelor care participau la Jocurile Olimpice şi îmi aduc aminte de 1992, Barcelona, cu Lavinia Miloșevici care obţinea nota de 10. Atunci, deja eram la o vârstă la care puteam să înţeleg mult mai bine lucrurile. Apoi, Atlanta - 1996 . Mă gândeam: "Oare ce au aceste fete în plus decât am eu, până la urmă? Și eu sunt o sportivă muncitoare, antrenorii spun că am şi eu ceva talent. Poate voi reuşi şi eu să ajung o campioană", a spus Andreea Răducan, în emisiunea Deferiți mass-media de la DCNews TV.

"Sportul este o lecţie destul de dură"

"Și iată că anul 2000 a fost pentru mine unul extrem de important, care mi-a adus bucuria asta de a avea şansa să particip la jocurile olimpice. O medalie cu cele cinci jocuri olimpice pe ea valorează mai mult decât orice şi, până la urmă, cele cinci cercuri nu înseamnă doar participarea la olimpiadă. Acolo se adună orele şi anii de muncă, sacrificiile, poate chiar deznădejdea, un amalgam de emoţii prin care am trecut pe parcursul anilor, dar din care am şi învăţat extrem de mult.

Până la urmă, toată această viaţă a unui sportiv se concretizează într-o medalie, însă noi învăţăm foarte mult din tot acest parcurs, din orele de antrenament, din participarea la competiții, modul în care ajungem să ne cunoaştem noi pe noi, cum reuşim să manageriem un eşec. Sportul este o lecţie destul de dură. Trebuie să înveţi să şi pierzi cu demnitate, dar te obligă să înveţi să manageriezi şi un succes şi mă refer, acum, în special la gimnaste pentru că noi, începând la vârste mai mici, să zicem că, dacă reuşim să obţinem performanțe, eşti la o vârstă a adolescenţei la care poţi fi vulnerabil. Ori obţinând o mediale mondială sau olimpică, devenind cel mai bun din lume, poţi avea impresia că nimeni nu este ca tine.

Este important să nu îţi pierzi echilibrul şi să rămâi cu picioarele pe pământ astfel încât să îţi poți continua pregătirea cu la fel de multă conștiinciozitate şi tenacitate cum ai făcut şi până acolo, până la participarea la Jocurile Olimpice şi până la obţinerea acelei medalii importante", a mai spus Andreea Răducan.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News