Annemary Ziegler, dezvăluiri și poveste impresionantă: Dacă vrei să distrugi un actor, nu îl mai distribui!

SPECTACOLA: Rezonanța numelui tău este aparte. Există în spatele său o poveste specială de familie? 

ANNEMARY ZIEGLER: Da, familia este de origine germană - bunicul patern. Bunicul tatălui meu a fost pictor și a optat pentru Viena, unde a și absolvit Institutul de Arte Plastice. Aveam rude și prin Viena. Între dispariția străbunicului meu, care din păcate a plecat în dimensiunea definitivă de tânăr și nașterea mea este fix un secol... Ce înseamnă un secol?!... E ca o clipă...

SPECTACOLA: Care este cel mai drag moment pe scenă, din cariera ta de până acum?

ANNEMARY ZIEGLER: Toate momentele îmi sunt dragi, tot ce trăiesc pe scenă, dar îmi aduc aminte de „4 Dansuri” - Albert Espinosa, realizat în 2012 de Adriana Zaharia, primul spectacol pentru adolescenți al Teatrului EXCELSIOR. La sfârșitul spectacolului stăteam de vorbă cu publicul adolescent și ni se puneau întrebări despre personaje, construcții ale personajelor și despre o ulterioară discuție cu părinții, acasă. Asta însemna că, în forul lor interior, celor din public li se întâmpla ceva, stârneam emoții și curiozitate. „Nu știu dacă am înțeles exact, dar cu siguranță voi avea diseară o discuție cu părinții mei!”, ne-a spus un adolescent. Ce bucurie! Am putut comunica! Pentru mine, teatrul înseamnă emoție! Uneori colecționez emoții și alteori le dăruiesc! Nu vreau să supăr și nici sa tulbur binele ce mi s-a dat și îmi doresc să păstrez cu sfințenie și să fiu recunoscătoare mereu pentru acest Dar pe care viața mi l-a făcut – profesia mea. 

SPECTACOLA: Care este... secretul pentru a continua să îi captivezi pe copii cu personaje cu care se identifică deja câteva generații, în timp ce copilul de astăzi are la îndemână mijloace atractive ale tehnologiei?

ANNEMARY ZIEGLER: Nu știu dacă există un secret. Se întâmplă acolo „o magie” între actor și spectator – că asta e teatrul. Mi s-a tot spus că se simte că fac totul cu mare plăcere – probabil că asta e. Și mai e ceva: îmi iubesc publicul, indiferent de vârsta lui. Sunt norocoasă ca am putut fi și pe alte scene, de exemplu la Teatrul Bulandra, Teatrul Național „I.L. Caragiale”, Teatrul „Ion Creangă”. Am jucat și în teatrul independent. N-am avut nicio problemă să joc pentru copii! Oricum,  „pașii” sunt aceiași. Spunea Maestrul Ion Lucian: „când te-am angajat, am știut ce vei juca și peste 20 de ani. Teatrul pentru copii se face la fel ca acela care se adresează publicului matur, numai că mai bine!” Maestrul Ion Lucian a fost Făuritorul destinului meu artistic. Mi-a justificat existența din punct de vedere profesional, m-a motivat și mi-a dat încredere. Dacă vrei să distrugi un actor, nu îl mai distribui! Sunt fericită când actualii părinți sau copii mă identifică mereu cu personajele întregite de mine. Nu trebuie să îmi pierd speranța, deși au fost momente - și nu puține... Așadar pot spune că am cucerit și publicul matur, având în vedere că acum 25 de ani adulții de acum erau niște copii și ne bucuram împreună la EXCELSIOR.

Citește întreaga poveste a actriței ANNEMARY ZIEGLER pe SPECTACOLA.RO

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News