Antares - de la cenaclu literar şi club la limita legalităţii în anii '80, la festival internaţional la Braşov pentru pasionaţii de SF
Câţiva tineri pasionaţi de literatură science-fiction au întemeiat, în anul 1981, la Braşov, un club, care nu numai că a supravieţuit acelor vremuri şi tranziţiei post-decembriste, ci s-a dezvoltat în ultimele patru decenii, organizând, în oraşul de sub Tâmpa, un eveniment care are ambiţia să ajungă să rivalizeze cu marile convenţii de gen, care adună, an de an, zeci de mii de iubitori ai genului, în capitalele europene.
Unul dintre fondatorii acestui club şi persoana care l-a dus de la cenaclul literar din anii '80 la organizator al unui festival internaţional este Anamaria Borlan, absolventă de filologie şi scriitoare de fantasy, care consideră că misiunile principale ale Clubului/Asociaţiei Antares sunt de a promova literatura de gen şi autorii români de profil, pornind de la cei braşoveni, dar şi aceea de a-i reuni pe pasionaţi care, susţine ea, sunt, în general, oameni retraşi.
Potrivit Anamariei Borlan, ceea ce a făcut în anii regimului comunist, când însuşi termenul de science-fiction fusese interzis şi înlocuit cu cel literatură "de anticipaţie", este un fundament al clubului care există azi: "Toată istoria aceasta, pe care am construit-o pas cu pas, om cu om, ne-a făcut ceea ce suntem azi şi probabil, altfel, nu am fi ajuns aici, nu am fi avut AntareSFest".
Festivalul literar-artistic AntareSFest, ajuns la a treia ediţie, înseamnă trei zile de evenimente - lansări de carte, dezbateri, expoziţii de grafică şi bandă desenată, ateliere cu specific SF pentru copii şi adulţi, proiecţii de filme, spectacole şi o paradă a costumelor, în care participanţii defilează prin centrul Braşovului. Nu în ultimul rând, înseamnă şi un volum - Antologia Antares, în care, anual, sunt publicaţi de la autori consacraţi şi până la debutanţi.
Braşoveanca Anamaria Borlan a relatat, pentru AGERPRES, rememorând evenimentele din 1981, că, împreună cu alţi câţiva tineri, a format un cenaclu literar, care, ulterior, s-a transformat în club şi care, în timp, a devenit "o mică familie".
"Am desenat un afiş şi am vorbit la Casa de Ştiinţă şi Tehnică pentru Tineret (...) şi ni s-a dat o sală sâmbătă după-masă. Era perfect, pentru că, atunci, se lucra sâmbătă dimineaţa, se mergea la şcoală, dar după-masă lumea era liberă. Am pus un afiş acolo, la intrare şi, spre surprinderea noastră, am fost vreo şapte-opt persoane la prima întâlnire şi aşa am aflat că există oameni pasionaţi nu numai de sci-fi, ci şi de anumite genuri conexe. Am vorbit de fenomene neelucidate, de fenomenul Roswell (...) Ulterior, ne-am decis să schimbăm denumirea în club, ca să lărgim aria şi s-a dovedit o idee bună pentru că au venit oameni, începând de la elevi, studenţi, dar şi muncitori, oamenii muncii - unii de o inteligenţă deosebită, cu multe cărţi citite, şi în legătură cu care, după ce au început să-şi spună ideile, am rămas uimiţi. (...) Că ne numeam cenaclu, ligă sau club, era egal pentru toată lumea. Dar ideea de club a fost bine primită de toţi participanţii pentru că, altfel, presupunea că obligatoriu trebuie să scrie literatură. În timp, am devenit o mică familie", a mărturisit Anamaria Borlan.
Iniţial, clubul s-a numit Nova, dar, pentru că mai exista unul cu acelaşi nume la Sibiu, s-a decis schimbarea numelui în Antares - steaua principală a galaxiei Scorpion, o stea puternică, roşie, care se regăseşte şi azi în sigla asociaţiei.
Potrivit Anamariei Borlan, clubul - care, pentru toată lumea, de la tinerii absolvenţi de facultăţi umaniste şi până la muncitorii din marile fabrici ale Braşovului, era locul de exprimare pentru cei care, în sci-fi, căutau o evadare din cenuşiul cotidian al anilor '80, a funcţionat multă vreme "la limita legalităţii".
"Eram crispaţi, temători, eram la limita legalităţii, nu eram nici legali, nici ilegali, eram supravegheaţi, am avut discuţii dacă nu cumva facilităm persoane să evadeze în ţările occidentale. Şi noi spuneam, nu domne, noi nu vrem să evadăm în Germania, noi vrem să plecăm în altă galaxie! Şi chiar mi-a spus o anumită persoană, la un monment dat: 'Dacă vreţi să plecaţi în altă galaxie, bine, numai în Germania să nu vreţi să plecaţi'", a rememorat ea acele timpuri.
Într-o epocă în care cărţile erau foarte greu de cumpărat, iar accesul la literatura americană era şi mai limitat, tânăra braşoveancă a reuşit ca, printr-o rudă din Israel, care i-a făcut un abonament la o revistă din SUA, să "hrănească" membrii clubului, sâmbătă de sâmbătă, cu proză de profil, pe care ea însăşi o traducea.
"Abonamentul venea lunar la mine acasă.(...) În fiecare revistă erau între 10 şi 15 autori americani, cu proză scurtă. Noaptea stăteam şi traduceam, nu conta că dormeam doar 2-3 ore, era foarte frumos", a mărturisit Anamaria Borlan.
Antares a devenit persoană juridică - asociaţie în 2016, iar de atunci are mai multe proiecte, inclusiv Colecţia de Povestiri Science-Fiction pentru Nevăzători, în format Braille, însă cel mai important este festivalul literar-artistic AntareSFest, care s-a născut din ambiţia de a organiza la Braşov o convenţie naţională a pasionaţilor de science-fiction.
Deşi cu un început timid, AntareSFest a beneficiat încă de la prima ediţie de participare internaţională, printr-un fost membru al clubului din anii '80, care a emigrat în Canada.
"Vrem să promovăm literatura şi arta science-fiction, să-i promovăm pe autorii români, pe tinerii debutanţi, care pot fi elevi de gimnaziu şi până la cei de 99 de ani - pentru că nu vârsta fizică, ci cea spirituală şi intelectuală contează. Avem pasionaţi care, aflând de Antares, s-au ambiţionat: 'şi eu vreau să fiu în Antologia Antares' şi au început să scrie. O lansare la AntareSFest a devenit o sărbătoare. (...) Vrem ca atmosfera să fie prietenească la acest festival, toată lumea să se simtă bine, fără ţinută obligatorie, să discutăm liber, să ne exprimăm opiniile. De la prima ediţie, din 2017, am avut participare internaţională, un coleg, pasionat de science-fiction, era în clasa a VIII-a când a venit la clubul Antares, a emigrat în Canada şi acum omul acesta lucrează un an întreg, pune bani deoparte, ca să-şi ia zece zile concediu în fiecare an, să vină la AntareSFest, de unde pleacă cu o valiză plină de cărţi", a explicat Anamaria Borlan.
La ediţia de anul acesta, la AntareSFest va participa o delegaţie din Ungaria, de la Asociaţia Avana, organizator al Hungarocon, convenţia naţională a pasionaţilor de sci-fi din ţara vecină, care adună, anual, peste 30.000 de participanţi şi cu care clubul braşovean a stabilit o relaţie de colaborare printr-unul dintre membrii acestuia, Wagner Gyorgy, care este originar din Oradea.
Anamaria Borlan crede că există scriitori români de science-fiction&fantasy mai buni decât majoritatea celor americani, "care scriu pentru bani", însă "degeaba ai scriitori care scriu foarte bine dacă nu există edituri care să-i publice".
"Există câteva edituri mari în România care acceptă literatură SF, dar se axează pe traduceri pentru că, probabil, dacă pe copertă e un nume englezesc, se vinde mai bine. Dar există şi câteva literaturi pur româneşti care se axează numai pe literatură science-fiction, ceea ce este un lucru salutar. (...) Degeaba avem scriitori care scriu foarte bine, dacă nu sunt publicaţi. Unii mai au, din păcate, literatura de sertar... în sertar, încă din anii '80", a subliniat ea.
Astfel, relaţia AntareSFest cu editurile - în special cele de profil - este una foarte importantă, ele fiind prezente la eveniment cu standuri, iar în cadrul festivalului, alături de premiile oferite scriitorilor de SF, este recompensată şi implicarea în promovarea acestui gen de literatură.
Braşoveanca îşi doreşte să aducă la un loc, cel puţin o dată pe an, la AntareSFest, cât mai mulţi pasionaţi ai genului SF pentru a face de schimb de păreri, pentru a dezbate împreună subiectele care îi pasionează.
"Nu oamenii de ştiinţă au fost cei care au inventat multe dintre lucrurile care azi ni se par banale şi hai să nu încep cu călătoria spre Lună - pentru că nu este un lucru banal, dar au fost 18 misiuni Apollo, dintre care trei cu echipaj, care ar fi ajuns pe suprafaţa lunii, însă primul care s-a gândit la o călătorie pe Lună a fost Lucian Isamosata în sec II î. E.n., apoi Jules Verne în secolul 19 şi, ulterior, H.G. Wells. Jules Verne şi-a imaginat acel proiectil lansat dintr-un turn aşezat în Florida şi care ajunge pe Lună. Recomand tuturor cărţile 'De la pământ la Lună' şi 'O călătorie în jurul Lunii'. După ideea lui, SUA au construit nava spaţială Saturn, care arată exact la fel, ca un proiectil de armă, iar aceste nave au plecat din Florida, din Cape Canaveral. El a fost primul care a descris o videoconferinţă, o reţea de socializare care cuprinde tot globul pământesc sau submarinul şi, azi, există toate acestea. Ca să nu zic de roboţi, ei există, se dezvoltă. Însă primul a fost descris de Karel Chapec într-o piesă de teatru, 'Ruhr', unde o familie îşi construieşte nişte servitori din tablă. Cuvântul robot vine din slavă şi înseamnă a munci fără a fi plătit. Isaac Asimov a găsit din întâmplare această piesă de teatru şi de acolo a dezvoltat toate romanele lui începând cu 'I, robot'", a susţinut braşoveanca Anamaria Borlan.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
