"Aoleu, dar ce ai pățit? Ești bolnav?". De ce a ajuns Silviu Biriș să studieze Teologia: "Totul a venit pe baza acestei dureri pe care am simțit-o"

"La Teologie am ajuns din dorința de a mă apropia mai mult de Dumnezeu și de a înțelege cum e rânduiala în biserică, cum e tradiția, care e rolul bisericii în viața omului. Și copiii, la început, au fost mirați. După aceea s-au obișnuit. Și fiul meu era student, și eu eram student. Și aveam o înțelegere deosebită asupra a ceea ce se întâmpla, iar el de fiecare dată găsea un ajutor la mine. Îi dădeam sfaturi cum să facă o lucrare de seminar, cum să pagineze, cum să facă o bibliografie… Acum e la licență, îl ajut, îi dau materiale.

"Mama mi-a închis telefonul în nas, când i-am zis"

Fiica mea era mult mai mică. Un pic s-au intrigat așa, când dintr-odată am zis: „Toată lumea postește!. Și ei: „Cum adică? Să nu mai mănânc ce vreau?. NU am ținut mult, fiind copiii i-am menajat, dar au primit și această educație. Țin legătura cu duhovnicul lor, cu biserica. Au și o altă vârstă, nu postesc ei de dimineața până seara, dar știu să își facă o cruce și să zică "Tatăl nostr"u. Cam asta a fost cu ei.

Iar maică-mea a fost foarte drăguță. Când i-am zis, mi-a închis telefonul în nas. Zice: "Mamă, iartă-mă! Nu știu ce a fost în mintea mea. M-am bulversat". Și zic: "Mamă, dacă ziceam că sunt beat într-o cârciumă cu 10 femei, ce ai fi zis?". Pentru că toată lumea, când am intrat în biserică, a zis: "Aoleu, dar ce ai pățit? Ești bolnav? Cu cine te-ai certat?. Oamenii cam așa văd lucrurile. Și le mai zic să se împărtășească, iar ei îmi spun: „Dar, ce, sunt pe moarte?. Ei nu au înțeles rolul bisericii. Ei nu au înțeles că împărtășania înseamnă viață, că Hristos e Dumnezeu. Și ei se duc la biserică când sunt morți… Prima oară la botez și ultima oară când mor. E păcat!

"Totul a venit pe baza acestei dureri pe care am simțit-o"

Și, dacă la început au fost așa reținuți, acum, cu ajutorul lui Dumnezeu, cam toată lumea din familie merge la biserică. Prin puterea exemplului, dar uneori am fost și satrap. Cu tata ce să mai zic? Ca la copii. Nu a mers altfel. După aceea, când a simțit că îi bate sfârșitul în ceafă, a început să meargă. Dar noi, nu și nu.

Ca o paranteză, îți spun că totul a venit pe baza acestei dureri pe care am simțit-o în urma divorțului de mama copiilor și am făcut tot ce se poate omenește ca să refac familia și să o întorc din drum. Dar nu a fost să fie. Și nici ea nu și-a mai dorit. Despre asta e vorba. Acum suntem două persoane care au alte familii făcute, mă rog, ea mai cu seamă, și avem doi copii de care suntem foarte mândri și pe care încercăm să îi creștem frumos. Ea nu prea vorbește cu mine, dar e alegerea ei", a povestit Silviu Biriș pentru viva.ro.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News