Arestați pe capete!

Va urma o perioada dificila. Asa cum multi dintre noi au prevazut iar reprezentantii regimului  Tocmai fiindca noua putere se afla la inceput de drum si tocmai fiindca ea are sansa de a sta la putere patru ani si sase luni, trebuie din start sa puna in discutie o practica, dupa parerea mea, extrem de nociva. Cea a lipsirii de libertate a unor persoane cu mult prea multa usurinta. Si sa atraga atentia ca pe aceasta cale nu vom face nici dreptate, si nici nu vom dezvolta democratia din Romania. De ce?

 Reflexul oamenilor, in general, ca sa nu mai vorbesc de cel al politicienilor populisti, este sa strige, consumandu-si tot aerul din plamani, “hotii la puscarie!”. Foarte bine. Acolo este locul hotilor. Cetateanul trebuie protejat. Si statul trebuie sa se protejeze. Dar care este parcursul normal al unei persoane certate cu legea, pana cand ajunge sa plateasca pentru faptele sale? Mai intai, ea trebuie cercetata penal. Respectandu-se in mod riguros toate procedurile. Ceea ce inseamna ca este obligatoriu sa i se respecte drepturile. Si cel mai important drept este cel la libertate, pana cand faptele sale sunt dovedite si primeste o condamnare definitiva.

 Chiar si azi, trecand de pe un canal TV la altul, am aflat cum cineva, un om probabil certat cu legea dar inca nedovedit, a primit un mandat de arestare de 29 de zile. Lipsirea de libertate a unui cetatean este exceptia. Sau asa ar trebui sa fie. Regula e cercetarea prezumtivilor infractori in stare de libertate. Exceptia, in conditii strict prevazute de lege, este arestarea. Procurorii nostri, din pacate deseori incurajati chiar de instantele de judecata, au facut din exceptie, regula.

 Invariabil, pentru persoanele banuite, procurorii solicita instantelor cercetarea in stare de arest. Si nu pentru o zi, doua, trei. Intotdeauna pentru termenul maxim prevazut de lege. Cel de 29 de zile. De ce? Pentru ca este mult mai comod pentru procurori sa-l aiba pe cel cercetat sub cheie. Speriat, terorizat, usor de manevrat. Este o mostenire de pe vremea procuraturii comuniste. Nu intamplator, extrem de rar auzim despre procurori care se deplaseaza la domiciliul persoanei banuite pentru a face investigatii. De ce sa consume procurorii timp, energie si benzina? Nu-i mai comod sa faca citatii? Si mandate de ridicare? Si sa-i aduca pe toti la Parchet? Unde cercetatii sa stea la coada?