Arheologii fac o descoperire "fără precedent" după ce au desigilat un mormânt vechi de 2.000 de ani

Echipa a făcut această descoperire "fără precedent" după ce a desigilat sarcofagul vechi de 2 000 de ani din istoricul "mormânt al lui Cerberus" din Napoli.

Rămășițele au fost conservate prin creme pe bază de plante care au fost aplicate pe corpuri înainte de a fi sigilate în cameră - furnizând dovezi noi și detaliate care dezvăluie modul în care Roma Antică își îmbălsăma proprii morți.

Unul dintre cadavre a fost găsit acoperit de un giulgiu, înconjurat de obiecte funerare, pe care echipa l-a desfăcut și a constatat că individul era perfect conservat.

Grija deosebită acordată decedatului și cronologia obiectelor găsite sugerează că acesta ar fi putut fi fondatorul familiei pentru care a fost construit mausoleul.

Arheologii au găsit anterior un număr mare de morminte în aceeași zonă, care datează din epoca Republicii Romane (510 î.Hr. - 31 î.Hr.) până în epoca imperială romană (31 î.Hr. - 476 d.Hr.). 

"Mormântul lui Cerberus", situat în Giugliano, a fost descoperit în 2023, după ce arheologii au găsit granița necropolei.

Ministerul Culturii din Italia efectuează acum analize ADN ale rămășițelor umane mumificate

O analiză mai profundă a arătat că structura era intrarea într-un mormânt cu cameră, care prezenta o frescă uimitoare înfățișându-l pe Cerberus, câinele cu trei capete din mitologia greacă antică, despre care se crede că era paznicul lumii subterane.

Guigliano, situat în Campania, a fost colonizat de grecii antici între secolele VIII și VII î.Hr.

Mormântul a fost descoperit de "Superintendența de Arheologie, Arte Plastice și Peisaj", care au fost șocați nu numai de cât de bine erau conservate corpurile, ci și de metoda folosită.

Cercetătorii intenționează să împărtășească ulterior imagini ale mumiilor nou descoperite. 

Rămășițele fuseseră unse cu cremă făcută din chenopodium, un gen de plantă perenă cunoscută sub denumirea familiară de cătină, și absinthium (pelin).

Combinația a fost găsită pe rămășițe în trecut, inclusiv pe corpul unui episcop din secolul al XVII-lea găsit sub o catedrală din Suedia.

Totuși, mumia care a fost dezvelită era acoperită de un giulgiu despre care experții cred că s-a mineralizat din cauza condițiilor climatice din interiorul camerei. 

Superintendentul Mariano Nuzzo a declarat într-un comunicat: "În ultimele luni, de fapt, analizele de laborator efectuate pe eșantioane prelevate din inhumații și din paturile de depunere au adus o cantitate considerabilă de date privind tratamentul corpului defunctului și ritualul funerar efectuat, îmbogățind semnificativ panorama cunoștințelor noastre".

Camera mortuară a fost descoperită după ce arheologii au observat un zid construit folosind o tehnică de construcție antică romană cunoscută sub numele de "opus incertum".

Metoda folosea pietre netăiate de formă neregulată și așezate la întâmplare, care a apărut în jurul secolului al II-lea î.Hr.

Ulterior s-a dovedit că acesta era peretele frontal al mormântului, care fusese sigilat cu o placă grea din tuf - o rocă ușoară și poroasă creată din cenușă vulcanică și alte sedimente.

Pentru a pătrunde în camera mortuară, arheologii au trebuit să îndepărteze cu grijă țiglele care acopereau deschiderea tavanului. Acest proces a dezvăluit ceea ce experții au numit o descoperire "fără precedent".

Aceștia au introdus o microcameră în mica deschidere, ceea ce le-a permis să vadă corpurile închise înăuntru.

Proiectul, finanțat de Ministerul Culturii din Italia, efectuează acum analize ADN ale rămășițelor umane mumificate, pentru a identifica multiplele cadavre descoperite, conform Daily Mail.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News