Arma electorală a candidaților la prezidențiale 2024. Mișcarea comună a celor mai puternici politicieni

... purtarea la vedere a credinței. Dacă la Marcel Ciolacu, Nicolae Ciucă, George Simion... acest lucru nu este surprinzător, la Elena Lasconi da, este. Și ca să fie sigură că vedem cât este de evlavioasă.... și-a „tras” nu o cruce, ci două la gât. 

Nu că ar conta prea mult credința sau religia atunci când votăm. Să nu uităm că Iohannis a ieșit președinte, chiar dacă este de confesiune luterană, iar Victor Ponta, creștin-ortodox, nu.  

Sau românii nu au avut nicio problemă să-l voteze pe Ion Iliescu, fiind ateu. Deci credința în Dumnezeu nu a fost și nu trebuie să fie criteriu atunci când mergem la urne. 

Dar în 2024, toți candidații la prezidențiale sunt cu... credința la vedere și alături de „seniorii noștri”. Haideți să-i vedem, inclusiv pe Mircea Geoană:

Marcel Ciolacu, liderul Partidului Social Democrat, și-a făcut cunoscută afinitatea pentru valorile creștine de-a lungul carierei sale politice. Într-o țară unde majoritatea populației se declară ortodoxă, afișarea credinței poate părea un gest firesc, menită să rezoneze cu valorile tradiționale ale electoratului. Ciolacu nu a ezitat să fie prezent la ceremonii religioase importante și să-și exprime public credința, folosind acest aspect ca un pilon de stabilitate și continuitate într-o perioadă de incertitudini politice și economice:

Într-o țară unde credința a fost mereu un aspect personal, dar cu rădăcini adânci în cultura și tradiția națională, această tendință ridică întrebări despre motivele și impactul acestei strategii asupra electoratului.

Dacă pentru ceilalți candidați menționați, afișarea credinței nu este o surpriză, Elena Lasconi aduce o notă inedită în această ecuație. Ea și-a surprins susținătorii prin afișarea vizibilă a credinței. Nu doar una, ci două cruci purtate la gât devin un simbol al acestei „orientări”. Elena Lasconi pare să își redefinească imaginea publică printr-o declarație de credință, care îi consolidează astfel poziția în rândul candidaților.

George Simion, liderul AUR, a făcut din credință un simbol central al luptei sale politice. Într-un context în care AUR se poziționează ca apărător al valorilor tradiționale, credința este nu doar afișată, ci folosită ca o armă în discursul politic. Simion își construiește imaginea de lider patriotic și devotat, apelând la simboluri religioase care rezonează puternic cu o parte semnificativă a electoratului său:

Toți candidații importanți își afișează credința într-un mod sau altul, iar acest lucru poate indica o schimbare de strategie politică. Într-o societate marcată de polarizare și provocări, apelul la valori tradiționale, inclusiv credința, devine o metodă prin care candidații încearcă să câștige încrederea și sprijinul electoratului.

Nicolae Ciucă este și el cunoscut pentru atașamentul său față de valorile creștine. Pentru Ciucă, disciplina militară se îmbină cu principiile morale oferite de religie, conturând un profil de lider ferm, dar moral. Credința lui nu este doar un element de decor, ci pare să fie integrată în mod autentic în viața sa de zi cu zi și în deciziile politice pe care le ia:

Știm că Biserica Ortodoxă Română nu susţine vreun partid politic sau vreo ideologie politică, însă, de-a lungul vremii, a îndemnat să-i alegem pe acei candidaţi care arată credinţă în Dumnezeu şi responsabilitate faţă de comunitate, apără şi susţin demnitatea vieţii umane, a familiei tradiţionale şi promovează educaţia şcolară integrală care îmbină cunoaşterea intelectuală cu formarea morală şi spirituală.

Deci... pe cine ar putea „susține” Biserica Ortodoxă Română?

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News