Până unde poate merge o femeie cu sacrificiile pentru frumuseţe?
Publicitate
Se ştie că arsenicul este una dintre cele mai cunoscute otrăvuri din lume. Live Science ne informează că otrăvirea accidenteală este posibilă având în vedere faptul că această substanță este una naturală. Însă a existat o modă în care domnițele apelau în mod intenționat la administrarea unor doze de arsenic, doar pentru a-și înfrumuseța aspectul fizic. Reușeau acest lucru sau era ultimul lucru pe care-l făceau în viață? Programul de cercetări Dartmouth Toxic Metals ne explică efectul arsenicului asupra organismului uman. În funcție de doza ingerată, acesta ne poate omorî pe loc sau ne poate produce o moarte lentă, petrecută în deplină agonie. Și-atunci nu putem să nu ne întrebăm cum de au existat oameni care să înghită de bună voie asemenea element toxic.
Live Science susține că arsenicul, exact ca sarea, poate fi găsit în pământ. Însă, spre deosebire la sare și diamante, nu e deloc benign, ci periculos de-a dreptul. În ciuda toxicității sale ridicate, arsenicul este folosit, și-n zilele noastre, în insecticide sau chiar și în procesul de producție al sticlei. Dacă e să privim în trecut, acest element natural cu mare potențial fatal a avut mai multe întrebuințări. Dozele mici nu sunt neapărat letale, însă provoacă mari probleme de sănătate, crescând riscul apariției cancerului și al diabetului, ne informează World Health Organization. Și culmea e că, în fiecare an, mai mult de 140 de milioane de oameni sunt expuși la cantități periculoase de arsenic. În trecut, se știa că expunerea la arsenic putea avea și efecte benefice, susține The Ultimate History Project. Un grup de oameni din Austria, care trăiau în 1860, consumau în mod regulat arsenic, exact ca orice om din prezent care bea cafea pentru a se energiza puțin.
Cum de au ajuns femeile să folosească arsenicul? The Ultimate History Project susține că femeile din Austria au declanșat moda. Se pare că îl consumau pe un fel de vafe sau plăcinte comestibile. Dacă nu te omora, efectul era de-a înlătura petele și coșurile de pe față și reda un ten mai palid, mult dorit la acea vreme, scrie National Geographic. Din păcate, nu toată lumea supraviețuia, evident. Vice notează că multe femei și fete și-au pierdut viața din cauza unei otrăviri accidentale, în încercarea lor disperată de-a fi cât mai frumoase. Iar cele care supraviețuiau ajungeau să dezvolte boli cronice, cu care se chinuiau toată viaţa.
La fel ca și în cazul plumbului, arsenicul este clasificat în categoria xenobioticelor, substanțe chimice fără valoare pentru un organism viu. Dimpotrivă, xenobioticele au profunde efecte distructive și letale. Dar, dacă se poate considera că respectiva contaminare cu plumb este "cauzată de om", ca urmare a progresului tehnologic, arsenicul este răspândit în mod natural în întreaga lume. Această distribuție naturală este neuniformă, motiv pentru care unele regiuni sunt amenințate în mod deosebit de emisiile de arsenic. Se întâmplă atunci când sursele geologice de arsenic sunt situate aproape de pânza freatică. Industria minieră și agricultura, care utilizează pesticide la scară largă, produce și mai multe surse de contaminare cu arsenic. În ciuda faptului că arsenicul este cunoscut de întreaga omenire de mai bine de sute de ani și se știe foarte bine cât este de toxic, încă lipsesc studiile ample care să ateste asocierea dintre expunerea continuă la concentrații scăzute de arsenic și dezvoltarea cancerului. Organizația Mondială a Sănătății a recunoscut că arsenicul anorganic este un cancerigen confirmat.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
de Val Vâlcu