Unul a părăsit Universitatea, în timp ce era căutat de studenți. Celălalt a părăsit teritoriul național, fiind căutat de procurori. Boldea e un dur, care dădea șuturi în gură când se bătea cu karata, Preda își poate rupe piciorul în prima groapă din asfalt, dacă evadează din bibliotecă. Și, totuși, există ceva care îi apropie, destul pentru a fi menționat într-un comentariu.
Nu doar faptul că l-au susținut pe Traian Băsescu, la un moment dat și că s-au folosit de asocierea cu actuala Putere pentru a obține funcții. Să recunoaștem că au oferit și ei ceva la schimb: Boldea a lipit afișe ca să iasă PDL în 2008 și președintele în 2009, Preda le-a scris conținutul, ideologic, evident.
Ce îi aseamănă, în percepția mea, este raportarea la scaun. Boldea nu a simțit nevoia de a demisiona, deși nu poate vota și a afectat imaginea instituției, măcar prin faptul că a plecat în vacanță în plină sesiune parlamentară. Legea nu prevede încetarea mandatului când parlamentarul ajunge în arest preventiv, dar morala ar putea s-o facă.
Cristian Preda a fost ales pe liste de partid. Nu a candidat uninominal. Legea nu prevede pierderea funcției de europarlamentar, dacă partidul care te-a pus pe liste îți retrage sprijinul/ te dă afară. Dar obrazul? Spre deosebire de Boldea, care nu s-a legitimat la nivelul presei centrale, prin moralitate, Preda ne-a dat nouă și colegilor săi lecții în acest sens. Domnule profesor, sper să demisionați înainte să vă spunem, noi, cei care credem că o candidatură pe listă încetează odată cu calitatea de membru de partid: Ieși afară! Și restul, în cinci limbi de circulație europeană.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News