EXCLUSIV  ”Astăzi te bombardează”. Cum era făcut un film în anii 2000. ”De la sanda până la decorațiuni, erau extraordinare”/ ”N-a fost butaforie, îți dai seama cât a costat?”

Val Vâlcu și Alfred Bulai au vorbit la "Nod în papură" despre producția cinematografică din ziua de azi, incomparabilă calitativ, din spusele celor doi, cu filmele din trecut. Dacă înainte se punea un accent deosebit pe detalii, decoruri și recuzită, mai nou - documentarele au episoade și de câte 5 minute fiecare, se folosesc din abundență cadre scurte și rapide iar vizitele la muzeu se fac, de ce nu, contra cronometru, mai mult... de la intrare. Totul ar fi influențat de trendul din prezent care încurajează la un stil de viață "pe fugă", inclusiv când vine vorba de vizionări de filme ori exponate de muzeu și galerii de artă.

I se mai zice și "fast-cinema". Și, pe bună dreptate, multe dintre filmele noi se digeră "la minut", precum un meniu de fast-food. Iată o parte din discuția din emisiune.

Studioul Cinematografic Buftea, 1960 / sursa foto: Agerpres 

Cinema și artă în epoca vitezei

Val Vâlcu: A fost un serial pe HBO în anii 2000 -  "Roma". Dom'le, refăcut exact după ce au găsit la Pompei, de la sanda până la decorațiuni, decorurile au fost extraordinare! Nu apăruse încă digitalizarea asta sau, oricum, nu era pe scară largă. Totul în epocă... Ei, povestea, în schimb, o lua razna. Doi legionari care făceau de toate, inclusiv un copil cu Cleopatra care îi era atribuit lui Cezar... deci, iată, au mers la milimetru cu decorurile și atmosfera și, pe cealaltă parte...

Alfred Bulai: "Mihai Viteazu" nu-i la fel? Băi, au făcut armuri! Deci n-a fost butaforie! Erau din tablă! Câteva mii. Tu-ți dai seama cât a costat?

Val Vâlcu: Eu te-aș întreba unde s-au dus armurile astea.

Alfred Bulai: În Buftea s-au păstrat toate. Sigur, astăzi nu mai există, magazia s-a vândut, nu mai e nimic. A luat-o Sârbu, probabil. Dacă a mai apucat. S-a mai creat ceva în Buftea de atunci? Și-acum mai sunt decorurile de pe la "Mărgelatu", cred că sunt praf făcute, îți dai seama, că nu le-a mai întreținut nimeni.

Val Vâlcu: Legat de documentare... acum, ca să le dea ritm, fac cadre scurte. Îți arată, nu știu... o pictură cu Regina Angliei, mă rog, și n-apuci să vezi nimic. Te bombardează! Persoanele care au epilepsie ar trebui să se protejeze, să nu se uite la așa ceva. Le cresc ritmul... de ce? Pentru că sunt puștii care se uită pe TikTok 10 secunde... facem și noi. Nu pot să mă duc până la nu știu ce muzeu din Londra să văd tabloul ăla. Atunci lasă-mă, dom'le, să-l văd ca lumea, să pot să mă orientez!

Alfred Bulai: Ca să te stimuleze! Să pară că te stimulează cu ceva. Eram cu ani în urmă la Viena într-un muzeu. N-aveam chef să văd nimic, sunt om bătrân, așa că am rămas la intrare pe o băncuță. Și vine un "japonache" și-l roagă pe paznic să-i facă o poză cu panoul în spate, cu inscripția muzeului. Ăla-i face poză, se duce, ia aparatul și pleacă. A bifat un alt muzeu. Cred că făcea 25 de muzee pe zi.

Val Vâlcu: E o strategie. Se duc rapid prin 4-5 capitale europene, dar acasă stau, descarcă pozele, citesc...

Alfred Bulai: Dar el n-a văzut decât intrarea!

"N-avea cum într-o zi să le facă pe toate!" -  a concluzionat, pe un ton ironic, jurnalistul Val Vâlcu. 

Emisiunea completă, aici:

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News