EXCLUSIV  Atenţie! Este extrem de nesănătos. Exerciţiu practic pentru conştientizarea sentimentelor

Cele mai adânci suferinţe sunt cele de care fugim şi nu dorim să le accesăm, le îngropăm undeva în noi, negându-le într-o uriaşă teamă de a le permite să iasă la suprafaţă şi să ne copleşească. Nu ştim că putem suporta. Ne apărăm astfel de o durere prea mare. Devenim furioşi, ostili şi tensionaţi, fără să ştim de ce. Adevărata problemă este negarea suferinţei, a pierderii conexiunii, cu noi înşine sau cu o fiinţă iubită, a neiubirii. Acolo se află răspunsul furiei şi temerilor noastre, a nemulţumirii de zi cu zi, în miezul acelei rupturi. E nevoie să ne confruntăm cu ce se află în noi, cu ce am ascuns atât de bine. Pentru că nu ne-am plâns durerea şi n-am primit-o cu adevărat niciodată în experienţa conştientă, prezentă, nu am lăsat-o să existe.

Ea ne macină şi ne strigă să ne întoarcem privirea spre ea, prin fiecare moment în care reacţionăm ostil, în care ne îmbolnăvim, în care proiectăm slăbiciunile noastre în ceilalţi, în care gândim negativ, în care nu ne mai găsim bucuria de a trăi. E nevoie să săpăm adânc şi să scoatem durerea la suprafaţă, să o conştientizăm deplin şi să o lăsăm cu blândeţe şi compasiune să fie, în lumină şi adevăr.

Să fii prezent faţă de tine însuţi înseamnă a nu te mai lupta cu tine însuţi

Mulţi oameni au tendinţa de a reacţiona la durere prin evitare şi negare. Dar a-i întoarce spatele rănii tale, înseamnă a te abandona pe tine, a te uita şi a te nega. A nega ce-i în interiorul tău. Atâta timp cât fugi de tine, nu-ţi poţi găsi echilibrul pierdut. Nu te poţi minţi, nu-ţi poţi înşela propriile răni. Ele rămân acolo, ca un foc mocnit, dar care încă are forţă asupra ta. Singura soluţie este să-ţi exprimi trăirile provocate de pierdere, de ruperea acelei legături, să-ţi recunoşti suferinţa şi să-ţi deschizi inima, să o laşi să te invadeze şi să te vindece. Nu judeca ce simţi, nu-ţi spune că nu-i poţi face faţă durerii, doar lasă să fie acel sentiment, oferă-i spaţiu, nu-l respinge, dar nici nu te identifica cu el. Nu-l mai bloca prin negare.

Să fii prezent faţă de tine însuţi înseamnă a nu te mai lupta cu tine însuţi, a accepta ce simţi. Înseamnă eliberare şi vindecare. Paradoxal, simţim mai acut suferinţa când fugim de ea, temători, decât atunci când o acceptăm şi trăim deplin în ea. Teama de suferinţă ne deconectează de la noi înşine, ne ţine departe de rănile noastre, dar şi de propria fiinţă, de căldura şi iubirea pe care ne-o putem oferi. Iar acest lucru nu poate conduce decât la cea mai mare suferinţă.

Următorul exerciţiu este prezentat de John  Welwood, psiholog clinician american, psihoterapeut, profesor şi autor.

Dezvoltarea prezenţei necondiţionate: permite-ţi să ai propriile experienţe. Cei patru paşi sunt conştientizarea, permiterea, deschiderea şi pătrunderea.

1. Alege o experienţă din viaţa ta asupra căreia vrei să te concentrezi, una care îţi pune probleme.

2. Vezi dacă eşti dispus să te întorci spre ea şi să explorezi felul în care te afectează.

3. Ce simţi în corpul tău? Acordă atenţie senzaţiilor şi locului din corpul tău unde ele se produc. Conştientizează ce simţi, exact aşa cum ai confrunta sentimentul direct, intrând în contact cu felul în care te face să te simţi în corpul tău (Este ca şi cum l-ai saluta). Cum este să intri în contact şi să conştientizezi sentimentul?

4. Odată ce ai conştientizat prezenţa acestor senzaţii în corpul tău, vezi dacă apoi le poţi permite să fie acolo, oferindu-le spaţiu suficient pentru a se manifesta liber. Menţine sentimentul în lumina conştiinţei fără:

• Să reacţionezi faţă de el
• Să-l judeci
• Să încerci să-l schimbi sau să-l repari,
• Să rămâi prins în el
• Să te identifici cu el
• Să-l faci să însemne ceva legat de tine sau
• Să i te împotriveşti

Permite-ţi să devii delicat faţă de el, să-l îmbrăţişezi aşa cum cerul îmbrăţişează un nor, fără împotrivire, lasându-l pur şi simplu să existe, sau aşa cum o mamă îşi îmbrăţişează copilul, cu blândeţe şi afecţiune.

Cum te face să te simţi? Cum este să-i permiţi să existe şi să-i oferi spaţiu să se manifeste liber?

Ar putea fi de ajuns pentru moment. Dacă totuşi vrei să continui:

5. Vezi dacă te poţi deschide, dacă-ţi poţi deschide inima către sentiment, doborând orice barieră între tine şi el. Deschide-te direct către senzaţiile care se produc în corpul tău. Acordă atenţie sentimentului de deschidere. Cum te face să te simţi?

6. Odată ce te-ai deschis faţă de senzaţiile din corp, permite conştiinţei să se relaxeze, să pătrundă direct în centrul lor şi să fie una cu ele. Este ca şi cum te-ai muta acolo, ca şi cum ai învia într-un loc unde de obicei eşti închis în tine. Cum este să ,,locuieşti” în acest sentiment în mod conştient?

7. Obţii ceva nou (cum ar fi uşurare, pace, stabilitate, putere) când îi permiţi să existe, când te deschizi către el şi te stabileşti în interiorul lui? Dacă da, conştientizează noul sentiment care a apărut cu ajutorul acestei practici şi deschide-te către el, acordând atenţie felului cum se manifestă în corpul tău. Astfel, îţi vei ajuta corpul să se obişnuiască cu el, integrând noua experienţă.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News