Comportamentele agresive destul de frecvent încă de la vârste fragede, în special în cazul băieților. Cum se naște agresivitatea și unde poate duce, peste ani și ani?
Publicitate
Ne aflăm într-o perioadă în care societatea nu-și îndreaptă atenția atât de mult pe cât ar trebui asupra comportamentelor agresive în rândul minorilor. Și apoi ne trezim, peste ani și ani, cu o crimă, două, trei. Modul în care un copil își formează noțiunea de „normalitate” îi influențează mai departe comportamentul.
Ce facem acum cu minorii care se atacă între ei fără vreun scop clar, ci doar pentru că pur și simplu simt acel zvâc de ură? Și de multe ori, nu vorbim doar de un atac cu pumnii, ci de un apetit pentru port de armă. Se întâmplă astăzi, în toată lumea, inclusiv în România. Și se va întâmpla și mâine, și poimâine, dacă societatea nu va înțelege modul în care se formează astfel de comportamente și, la fel de important, modul în care poate ea să schimbe cursul vieții unui copil cu inclinație pentru infracțiuni.
Minorii, în special băieții, ajung astăzi în atenția oamenilor legii pentru că formează grupări de tip infracțional. Primul gând ar fi că vor să-și impună puterea însă, ce înseamnă atunci când atacă un alt minor, doar pentru că îl urăște? În acest caz e mai mult decât „impunerea puterii”.
Celebrul detectiv criminalist Mihai Untaru, comisar-șef (r) a explicat pentru DC News câteva aspecte privind acest subiect.
Oamenii legii sunt foarte atenți la modul în care se formează astfel de grupări, spune Mihai Untaru. „Ce le-a determinat? Ce le-a deschis apetitul pentru port de armă? De ce atacă înarmați un individ de seama lor? Nu vorbim de o chestie bărbătească, de tipul *Hai să ne formăm ca bărbați”, a spus comisarul pentru DC News.
Astfel, polițiștii ajung să caute în apropierea minorilor elemente care pot explica genul acesta comportamental. „Toți încearcă să-și dea cu părerea pentru că e important să vezi un asemenea tip de formare. Este poate mult mai clar exprimat înțeles dacă analizezi acum. Genul acesta de infracționalitate violentă de la o vârstă mică, 13-14-15 ani, duce mai departe și se ascute într-un alt tip de violență, mai dură”, spune Mihai Untaru.
E adevărat că violența poate naște violență, dar acest aspect nu e prezent în toate cazurilor minorilor care ajung să comită infracțiuni. Unii cresc în familii în care nu există violență, dar cu noțiunea de „smecheraș”.
„Știu să folosească tabletele, telefoanele, calculatorul, la nivelul la care fură din bancomate. E nevoie de altă analiză”, a completat Mihai Untaru, precizând că „societatea n-are posibilitatea la ora actuală să-și testeze, să-și analizeze zonele acestea infracționale”.
Și nu degeaba spune comisarul Untaru acest lucru. În România, puține sunt familiile care să-și ducă copiii cu probleme de comportament la psiholog. De multe ori, părinții apelează atunci, la violență, „ca să-l învețe minte”.
„Plecând de la asemenea evenimente, mâine, poimâine, în 20 de ani, un individ care atacă cu cuțitul, poate va face o crimă”, spune Mihai Untaru.
Un copil care astăzi atacă un alt minor într-un mod barbar, eventual cu armă, poate ajunge ucigașul de mâine. Și astfel, nu degeaba cercetările într-un caz precum „Caracal” ajung să se îndrepte și asupra copilăriei inculpatului. Modul în care un individ își formează „normalitatea” în timpul copilăriei e important pentru a putea înțelege cum a ajuns, la un moment dat, să comită o crimă.
„Sunt lucruri care ar trebui să atragă atenția societății, dar nu se întâmplă. Și apoi, dacă îi bagi în pușcărie, nu îi mai poți aduce la nivel de normalitate”, a mai declarat Mihai Untaru pentru DC News.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
de Val Vâlcu