Atmosfera planetei Venus prezintă din nou semne potențiale de viață

În urmă cu patru ani, descoperirea neașteptată în norii planetei Venus a unui gaz care pe Pământ semnifică viața - fosfina - s-a confruntat cu controverse, primind reproșuri în observațiile ulterioare care nu au corespuns cu descoperirile studiului.

Acum, aceeași echipă care a făcut această descoperire a revenit cu mai multe observații, prezentate pentru prima dată pe 17 iulie la o reuniune a Royal Astronomical Society din Hull, Anglia. În cele din urmă, acestea vor sta la baza unuia sau mai multor studii științifice, iar activitatea a început deja.

Potrivit cercetătorilor, datele conțin dovezi și mai solide ale prezenței fosfinei în norii lui Venus, cel mai apropiat vecin planetar al nostru. Numită uneori "geamănul rău al Pământului", planeta este similară cu a noastră ca mărime, dar are la suprafață temperaturi care pot topi plumbul și nori formați din acid sulfuric coroziv.

Munca de cercetare a beneficiat de un nou receptor instalat pe unul dintre instrumentele folosite pentru observații, Telescopul James Clerk Maxwell din Hawaii, ceea ce a dat echipei mai multă încredere în rezultatele sale. "Există, de asemenea, mult mai multe date acum", a declarat Dave Clements, lector în astrofizică la Imperial College din Londra.

"Am avut trei campanii de observații și, într-o singură rundă, și am obținut de 140 de ori mai multe date decât în analiza inițială", a spus el. "Ceea ce am obținut până acum indică faptul că avem din nou cantități de fosfină”, a dăugat acesta.

O echipă separată, din care face parte și Clements, a prezentat dovezi ale unui alt gaz, amoniacul.

"Acesta este, fără îndoială, mai semnificativ decât descoperirea fosfinei", a adăugat el. "Suntem departe de a spune acest lucru, dar dacă există viață pe Venus care produce fosfină, nu avem nicio idee de ce o produce. Cu toate acestea, dacă există viață pe Venus care produce amoniac, avem o idee de ce ar putea dori să respire amoniac", a completat Dave Clements.

Semn de viață?

Pe Pământ, fosfina este un gaz urât mirositor, toxic, produs de materia organică în descompunere sau de bacterii, în timp ce amoniacul este un gaz cu un miros înțepător care se găsește în mod natural în mediul înconjurător și este, de asemenea, produs în mare parte de bacterii la sfârșitul procesului de descompunere a deșeurilor vegetale și animale.

"Fosfina a fost descoperită în atmosfera lui Saturn, dar acest lucru nu este neașteptat, deoarece Saturn este un gigant gazos”, a declarat Clements. "Există foarte mult hidrogen în atmosfera sa, astfel încât orice compuși pe bază de hidrogen, precum fosfina sau amoniacul, sunt cei care domină acolo", a adăugat Clements.

Cu toate acestea, planetele stâncoase precum Pământul, Venus și Marte au atmosfere în care oxigenul domină chimia, deoarece nu au avut suficientă masă pentru a păstra hidrogenul pe care îl aveau atunci când s-au format inițial, iar acest hidrogen a scăpat.

Găsirea acestor gaze pe Venus este, prin urmare, complet neașteptată. "După toate așteptările normale, ele nu ar trebui să fie acolo", a spus Clements. "Fosfina și amoniacul au fost ambele sugerate ca biomarkeri, inclusiv pe exoplanete. Așa că găsirea lor în atmosfera lui Venus este interesantă și din acest punct de vedere. Când am publicat rezultatele privind fosfina în 2020, a fost o surpriză", susține Clements.

Studiile ulterioare au contestat rezultatele, sugerând că fosfina era de fapt dioxid de sulf obișnuit. Datele provenite de la alte instrumente decât cele utilizate de echipa lui Clements - cum ar fi naveta spațială Venus Express, Telescopul în infraroșu al NASA și observatorul aerian SOFIA, acum dispărut - nu au reușit, de asemenea, să reproducă descoperirile privind fosfina.

Dar Clements a spus că noile sale date, provenind de la Atacama Large Millimeter/submillimeter Array, sau ALMA, exclud faptul că dioxidul de sulf ar putea fi un contaminant și că lipsa fosfinei din alte observații se datorează sincronizării. "Se pare că toate observațiile noastre care au detectat fosfină au fost efectuate pe măsură ce atmosfera lui Venus trecea de la noapte la zi", a spus el, "iar toate observațiile care nu au implicat fosfină au fost efectuate pe măsură ce atmosfera trece de la zi la noapte", adaugă Clements.

În timpul zilei, lumina ultravioletă de la soare poate sparge moleculele din atmosfera superioară a planetei Venus. "Toată fosfina este eliminată și de aceea nu o vedeți”, a spus Clements, adăugând că singura excepție a fost Observatorul Stratosferic pentru Astronomie în Infraroșu, care a făcut observații noaptea. Însă analiza ulterioară a acestor date de către echipa lui Clements a relevat urme slabe ale moleculei, ceea ce întărește teoria.

Microbi care respiră?

Amoniacul de pe Venus ar fi o descoperire și mai surprinzătoare. Prezentate în cadrul discuțiilor de la Hull de Jane Greaves, profesor de astronomie la Universitatea Cardiff din Marea Britanie, descoperirile vor sta la baza unei lucrări științifice separate, folosind date de la Telescopul Green Bank din West Virginia.

Norii de pe Venus sunt făcuți din picături, a spus Clements, dar nu sunt picături de apă. Există apă în nori, dar și mult dioxid de sulf dizolvat. Norii devin acid sulfuric extrem de concentrat - o substanță extrem de corozivă care poate fi mortală pentru oameni în cazul unei expuneri severe. "Este atât de concentrat încât, din câte știm, nu ar fi compatibil cu nicio formă de viață de pe Pământ, inclusiv cu bacteriile extremofile, cărora le plac mediile foarte acide", a spus el, referindu-se la organismele care sunt capabile să supraviețuiască în condiții de mediu extreme.

Cu toate acestea, amoniacul din interiorul acestor picături de acid poate acționa ca un tampon pentru aciditate și o poate aduce la un nivel suficient de scăzut pentru ca unele bacterii terestre cunoscute să poată supraviețui, a adăugat Clements.

"Cea mai interesantă chestiune din spatele acestui lucru ar fi dacă un fel de viață microbiană ar produce amoniacul, pentru că ar fi o modalitate clară de a-și regla propriul mediu", a declarat Greaves în cadrul discuțiilor de la Royal Astronomical Society. "Ar face mediul său mult mai puțin acid și mult mai ușor de supraviețuit, până la punctul în care este la fel de acid ca unele dintre cele mai extreme locuri de pe Pământ - deci nu e o ipoteză complet nebunească", a detaliat Greaves.

Rolul amoniacului, cu alte cuvinte, este mai ușor de explicat decât al fosfinei. "Înțelegem de ce amoniacul ar putea fi util pentru viață", a spus Clements. "Nu înțelegem cum este produs amoniacul, la fel cum nu înțelegem cum este produsă fosfina, dar dacă există amoniac acolo, acesta ar avea un scop funcțional pe care îl putem deduce", continuă Clements.

Cu toate acestea, a avertizat Greaves, chiar și prezența fosfinei și a amoniacului nu ar fi o dovadă a vieții microbiene pe Venus, deoarece lipsesc foarte multe informații despre starea planetei. "Există o mulțime de alte procese care ar putea avea loc, iar noi pur și simplu nu avem niciun adevăr de bază pentru a spune dacă acel proces este posibil sau nu", a spus ea, referindu-se la dovezile concrete care pot proveni doar din observații directe din atmosfera planetei.

O modalitate de a efectua astfel de observații ar fi să convingem Agenția Spațială Europeană să pornească unele instrumente de la bordul Jupiter Icy Moons Explorer - o sondă aflată în drum spre sistemul Jupiter - atunci când va zbura pe lângă Venus anul viitor. Dar date și mai bune ar veni de la DAVINCI, un orbitator și o sondă atmosferică pe care NASA intenționează să le lanseze spre Venus la începutul anilor 2030, conform CNN.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News