În prima rundă a alegerilor prezidențiale, Constanța a oferit un peisaj mai mult decât grăitor: secțiile de votare erau aproape pustii, în timp ce faleza Cazinoului era plină de oameni bucuroși să se bucure de soare și de briza mării. Într-un oraș unde valurile par să vorbească mai mult decât politicienii, neîncrederea și dezamăgirea față de scena politică au scos la iveală o realitate dureroasă.
Am vizitat mai multe secții de votare din Constanța între orele dimineții și prânzului. Într-una dintre ele, doar câteva persoane treceau pragul, majoritatea vârstnici.
O doamnă, de aproximativ 60 de ani, a spus: „Vin de fiecare dată, deși nu cred că mai schimbă ceva. Măcar să îmi fac datoria. Dar când văd că tineretul nu vine, îmi pierd și ultima fărâmă de speranță...”
Lângă ea, o tânără de aproximativ 19-20 de ani a mărturisit: „Am venit pentru că m-au trimis părinții, dar, sincer, simt că toți sunt la fel. De ce să mă deranjez, nu știu”
Un copil de 8 ani, venit cu părinții, și-a făcut cruce înainte să introducă buletinul de vot al mamei în urnă. Când l-am întrebat de ce a făcut asta, a răspuns simplu: „Bunica mi-a zis ca să fie cu noroc și că doar Dumnezeu mai poate ajuta țara asta”.
În contrast, pe faleza Cazinoului era agitație, lume multă și voie bună. Soarele i-a scos pe constănțeni din case, dar nu spre urne. Am întâlnit multe familii la plimbare, cupluri, bicicliști și chiar turiști veniți să admire marea.
Un bărbat, plimbându-și câinele, mi-a spus revoltat: „Aceiași oameni, aceleași promisiuni de peste 30 de ani. Parcă își bat joc de noi. Dacă nu se schimbă nimic, de ce să-mi pierd timpul?”
O femeie care își fotografia copilul lângă Cazino, a fost mai directă: „Am votat de fiecare dată și am fost dezamăgită. E ca și cum am pune ștampila degeaba. De data asta am decis să-mi petrec ziua cu familia, nu să-mi fac nervi în fața televizorului.”
Un bărbat, vizibil frustrat, și-a strigat și el revolta: „Să-mi arate cineva ce s-a schimbat după ultimele alegeri. Avem aceleași drumuri sparte, aceleași spitale mizerabile și aceiași politicieni care își fac jocurile. Votul meu nu schimbă nimic!”
O femeie care își plimba copilul în cărucior a completat: „Nu mă regăsesc în niciun candidat. Sunt toți o apă și-un pământ!”
Printre cei care totuși și-au exercitat până la prânz dreptul la vot, am întâlnit oameni care încă mai speră. O profesoară pensionară a spus: „Eu votez pentru nepoții mei. Poate ei vor prinde o țară mai bună. Dacă noi nu încercăm să facem ceva, atunci cine să o facă? Să stăm toți acasă și să ne plângem?”
Un alt votant, un tânăr antreprenor de aproximativ 30 de ani, și-a exprimat optimismul: „Nu e perfect, dar să nu mergi la vot înseamnă să lași pe alții să decidă pentru tine. Nu cred că absenteismul e soluția.”
Un cuplu de pensionari, care ieșea dintr-o secție de votare din centrul orașului, mi-a povestit: „Am votat de fiecare dată, indiferent de vremuri. Nu pentru că avem încredere, ci pentru că vrem să dăm un exemplu copiilor noștri. Dacă și noi am renunța, atunci ce viitor mai are țara asta?”
În spatele lor, o tânără îi asculta cu atenție. După ce s-au îndepărtat, a spus: „E trist că oamenii în vârstă au mai multă speranță decât noi, cei tineri. Poate ar trebui să învățăm de la ei”.
Pe măsură ce soarele cobora spre orizont, iar faleza continua să fie plină, secțiile de votare rămâneau la fel de goale. Într-un oraș unde fiecare adiere de vânt aduce un strop de speranță, apatia politică pare să fi câștigat prima rundă.
Cuvintele unui constănțean de aproximativ 50 de ani rezumă perfect situația: „Politicienii se plâng că nu vine lumea la vot. Secțiile goale sunt rezultatul promisiunilor lor deșarte. Au creat generații de oameni care nu mai cred în nimic.”
Constanța de astăzi a vorbit mai tare decât orice discurs electoral. Printre valuri, soare și oameni, am simțit o revoltă mocnită, o dezamăgire profundă, dar și o rază de speranță în ochii puținilor care mai cred că votul lor contează.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
de Val Vâlcu