Încă din secolul al XIX-lea, lingviștii au descoperit că limbile moderne indo-europene au avut la bază o singură limbă.
Numită proto-indo-europeană sau, prescurtat, PIE, a fost vorbită de oamenii care trăiau între anii 4.500-2.500 î.Hr. Ei nu au lăsat text scris. În aceste condiții, lingviștii s-au întrebat cum suna limba PIE.
În 1968, lingvistul german August Schleicher a scris în limba PIE o parabolă cu oi și cai. Ulterior, lingvistul H. Craig Melchert a găsit un număr de sunete necunoscut lui August Schleicher. O formă modernă a fabulei, bazată pe descoperirile lui H. Craig Melchert, a fost citită de către expertul în lingvistică la Universitatea din Kentucky, dr. Andrew Byrd.
Fabula redată de Schleicher, potrivit archaeology.org:
Avis akvāsas ka
Avis, jasmin varnā na ā ast, dadarka akvams, tam, vāgham garum vaghantam, tam, bhāram magham, tam, manum āku bharantam. Avis akvabhjams ā vavakat: kard aghnutai mai vidanti manum akvams agantam. Akvāsas ā vavakant: krudhi avai, kard aghnutai vividvant-svas: manus patis varnām avisāms karnauti svabhjam gharmam vastram avibhjams ka varnā na asti. Tat kukruvants avis agram ā bhugat.
Iată varianta lui Andrew Byrd:
H2óu̯is h1éḱu̯ōs-kwe
h2áu̯ei̯ h1i̯osméi̯ h2u̯l̥h1náh2 né h1ést, só h1éḱu̯oms derḱt. só gwr̥hxúm u̯óǵhom u̯eǵhed; só méǵh2m̥ bhórom; só dhǵhémonm̥ h2ṓḱu bhered. h2óu̯is h1ékwoi̯bhi̯os u̯eu̯ked: “dhǵhémonm̥ spéḱi̯oh2 h1éḱu̯oms-kwe h2áǵeti, ḱḗr moi̯ aghnutor”. h1éḱu̯ōs tu u̯eu̯kond: “ḱludhí, h2ou̯ei̯! tód spéḱi̯omes, n̥sméi̯ aghnutór ḱḗr: dhǵhémō, pótis, sē h2áu̯i̯es h2u̯l̥h1náh2 gwhérmom u̯éstrom u̯ept, h2áu̯ibhi̯os tu h2u̯l̥h1náh2 né h1esti. tód ḱeḱluu̯ṓs h2óu̯is h2aǵróm bhuged.
Iată traducerea în limba română, realizată după traducerea în engleză a textului:
"O oaie care nu mai avea lână a văzut câțiva cai. Unul trăgea o caruță foarte grea, altul avea pe spate un balot mare, iar altul era călărit în mare viteza de un om. Oaia le spune cailor: «Mă doare sufletul când vad un om care călărește cai». Caii îi raspund: «Asculta, oițo, pe noi ne doare sufletul când vedem asta: «un om, stăpanul, transformă lâna oii într-o haină călduroasa pentru el. Iar oaia rămâne fără lână». După ce a auzit răspunsul cailor, oaia a fugit pe câmp".
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
de Val Vâlcu