Considerată una dintre cele mai frumoase celebrităţi ale tuturor timpurilor şi una dintre cele mai talentate actriţe din istoria cinematografiei, Audrey Hepburn se numără printre puţinele staruri cu sânge albastru.
Audrey Kathleen van Heemstra Ruston, pe numele său real, s-a născut pe 4 mai 1929 la Bruxelles, într-o familie de condiţie bună – tatăl, un bancher englez, Joseph Victor Anthony Ruston şi mama, baroneasa Ella van Heemstra. Un studu al arborelui sau genealogic arată că Audrey a fost verişoară îndepărtată cu Prinţesă Diana, cu Prinţul Rainier al III-lea de Monaco şi cu actorul Humphrey Bogart.
Chiar şi cu o provenienţă nobilă, Audrey nu a fost privată de momente de cumpăna în viaţă sa. La numai 6 săptămâni a suferit un atac violent de tuse în urmă căruia ar fi putut să-şi piardă viaţă. Şi-a petrecut copilăria alături de mama ei, care era o fire destul de severă, după ce, în 1935, părinţii săi au divorţat. Abandonul tatălui său a fost una dintre cele mai traumatizante experienţe pe care le-a trăit Audrey. Între 1935 şi 1939, ea a stat în Anglia, unde a urmat şcoala de fete Kent, iar în 1939 s-a mutat în Olanda, la bunicul său în Arnhem. Aici a urmat conservatorul şi s-a specializat în balet.
A urmat o altă ției, Hepburn a suferit de anemie acută, probleme respiratorii şi de stări depresive accentuate. Totuşi, aceste lucruri nu au împiedicat-o să colaboreze cu forţele secrete olandeze, oferind spectacole de balet pentru a strânge bani pentru rezistenţa olandeză şi să lucreze că infirmieră voluntară.
În 1945 obţine o bursă la o şcoală de balet din Londra, începe apoi o carieră în modeling, iar 1948 se lansează în actorie, când un producător de film o remarcă în timpul unei defilări şi îi oferă un rol în “Dutch in seven lessons”.
Însă abia în 1953 începe să se contureze cariera sa, după rolul din “Roman Holiday” care i-a adus un Oscar pentru cea mai bună actriţa în rol principal, alături de Gregory Peck. După şase luni a fost premiată din nou, de data această cu premiul Tony, pentru rolul din piesă Ondine.
Au urmat alte filme celebre pentru care a primit nominalizări la Oscar – Sabrina în 1954, The Nun’s Story în 1959, celebrul Breakfast at Tiffany’s în 1962, care a marcat şi apogeul carierei sale, premiul BAFTA pentru cea mai bună actriță în rol principal, "My Fair Lady" (1964) și "Wait Until Dark" (1967). Au existat însă şi multe alte filme care au cunoscut succesul publicului, fără să fi fost premiate.
Stilul rafinat de care a dat dovadă şi aspectul ei delicat au ajutat-o să intre în graţiile publicului, fiind o apariţie total diferită de sex-simbolurile acelei perioade. Actrița spunea: "Look-ul meu este realizabil. Orice femeie poate arăta la fel ca Audrey Hepburn dacă îmi adoptă coafura, își cumpără ochelari de soare mari și îmbracă rochii fără mânecă."
Audrey a fost căsătorită de două ori - cu actorul Mel Ferrer, cu care a avut un fiu, Sean, şi cu Dr. Andrea Dotti, căruia i-a dăruit tot un fiu, pe Luca.
În 1980, Audrey Hepburn a fost numită Ambasador UNICEF al Bunăvoinței, dedicându-se cu dăruire acestei misiuni până în ultimii ani ai vieții. Între 1988-1992 s-a implicat în diverse acțiuni în unele dintre cele mai sărace comunități din Africa, America de Sud și Asia.Președintele american George H. W. Bush i-a acordat distincția Medalia Libertății în recunoaștere pentru munca sa depusă în cadrul acestei organizații, iar Academia de Artă și Film a onorat-o postum, cu Premiul pentru umanitate "Jean Hersholt" pentru contribuția sa adusă umanității.
Ultimul său film a fost „Always” în 1989, după care, la 20 ianuarie 1993 s-a stins din viaţă din cauza unui cancer de colon, la Tolochenaz, în Elveţia.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
de Val Vâlcu