Încercând să acopere faptul că a făcut parte din regimul represiv comunist înainte de Decembrie 1989, Procurorul General Augustin Lazăr a declarat public în 1 aprilie 2018 că practica abuzivă a regimului comunist în ceea ce privește instituția liberării condiționate se menține și astăzi, fiind în mod similar reglementată.
Altfel spus, în materia liberării condiționate, procurorii continuă și astăzi practicile abuzive, în special prin formularea de contestații împotriva deciziilor de liberare condiționată pronunțate de instanțele judecătorești, trimițându-și în instanțe reprezentanții pentru a se opune rapoartelor favorabile făcute de comisiile de liberare condiționată din penitenciare, care sunt conduse de un judecător de drepturi și libertăți, cu toate că procurorii se desesizează de cauză încă de la momentul pronunțării unei hotărâri judecătorești definitive. Rolul lor activ trebuie să se oprească la data condamnării definitive a persoanei în cauză.
FACIAS, semnal de alarmă
Fundația pentru Apărarea Cetățenilor Împotriva Abuzurilor Statului (FACIAS) atrage atenția tuturor instituțiilor statului care guvernează domeniul justiției – Ministerul Justiției, CSM, Guvernul României, Parlamentul României – că practicile abuzive ale procurorilor împotriva persoanelor care și-au executat pedeapsa continuă și astăzi, la 29 de ani de la evenimentele din Decembrie 1989.
FACIAS a cerut, încă din 2017, Ministrului Justiției și Parchetului General, condus de Augustin Lazăr să ia măsuri împotriva procurorilor care contestă în mod abuziv liberarea condiționată a deținuților care ÎNDEPLINESC condițiile prevăzute de lege.
În pofida caracterizării realizate de comisia de liberare condiționată de la nivelul fiecărui penitenciar, care arată îndeplinirea condițiilor necesare liberării, și împotriva hotărârii instanței care acordă liberarea condiționată prin care judecătorul decide că o persoană nu mai trebuie privată de libertate, procurorii, prin abuz de drept, fac contestație.
Procurorul comunist reușește să întârzie, fără motiv (uneori și 3 luni) liberarea condiționată
În lipsa contestației, deținutul ar fi pus în libertate în termen de 3 zile de la hotărârea instanței. Prin depunerea contestației, procurorul comunist reușește să întârzie, fără motiv (uneori și 3 luni) liberarea condiționată.
La fel de abuziv este faptul că, de cele mai multe ori, aceste contestații iau forma unor alegații nesusținute de circumstanțe practice sau juridice. Ulterior, acestea sunt, în majoritatea lor, respinse de instanțele de judecată. Între timp însă, deținutul a mai petrecut câteva luni în închisoare, fără motiv.
Cine răspunde pentru această tergiversare care, de cele mai multe ori, are consecințe deosebit de grave, de natură umană, dar și patrimonială ducând la o aglomerare inutilă a instanțelor de judecată?
FACIAS a fost sesizată cu privire la faptul că Direcția Națională Anticorupție a instituit o cutumă în a ataca în general și fără argumente, cu un text universal valabil, în ciuda principiului individualizării pedepsei, orice hotărâre prin care se dispune, în primă instanță, asupra punerii în libertate a deținutului. O statistică FACIAS făcută la nivelul anului 2017, a arătat că în timp ce DIICOT a formulat 7 (șapte) contestații împotriva deciziilor de liberare condiţionată pronunţate de instanţele judecătoreşti, DNA a formulat 160 de contestații, în același interval de timp.
FACIAS solicită tuturor factorilor de decizie în realizarea politicii penale din România să găsească URGENT soluții pentru ca aceste abuzuri comuniste să fie stopate, se arată într-un comunicat de presă al FACIAS.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe 
