Aureliu Manea a murit
Regizorul de teatru Aureliu Manea, a murit, joi, la vârsta de 69 de ani, informează Uniunea Teatrală din România (UNITER), care își exprimă profunda tristețe la dispariția celui care a fost "vizionarul" generației sale.
A fost creatorul care a îmbogăţit lumea teatrului cu spectacole remarcabile, căci el a înţeles teatrul în epiderma lui gravă, complexă şi adesea derutantă. A trăit într-o profundă şi ascetă discreţie, slujbaş stăruitor al unei etici sănătoase, pierdută, însă. Aceea a purei şi delicatei absenţe. Aşa se face că puţine ştim despre Aureliu Manea, despre regizorul pentru care „spectacolele de teatru sunt sărbători ale vieţii fără bariere", se arată într-un comunicat al UNITER.
Şi totuşi, cei care au avut ocazia să-i vadă creaţiile vorbesc despre geniul şi „nebunia" spectacolelor lui, despre faptul că au văzut şi simţit lumea cu alţi ochi după aceste experienţe unice.
Pentru Cătălina Buzoianu, Aureliu Manea „este singurul regizor din ţara noastră a cărui artă s-a convertit în mitologie.
Într-un spaţiu care i-ar fi asimilat vocaţia spre mister, el ar fi obţinut statutul unui Grotowski sau al unui Kantor, adică dreptul de a avea laborator. Este singurul dintre noi (noi, ceilalţi, profesioniştii), care merita acest drept. A fost original, inimitabil, unic".
Gábor Tompa spunea într-un interviu că este „unul dintre cei care au avut privilegiul să vadă câteva spectacole de Aureliu Manea. Cred că am văzut zece şi toate m-au fascinat: «Arden din Kent» de la Ploieşti, «Phedra» de la Sibiu, «Medeea» de la Turda, «Aceşti nebuni făţarnici» şi «Titanic vals» de la Teatrul Maghiar din Cluj".
În final, la dispariţia unui om de valoarea lui Aureliu Manea, de al cărui anonimat poate suntem vinovaţi şi noi, nu ne rămân decât câteva cărţi revelatoare despre regie şi teatru: „Energiile spectacolului", „Spectacole imaginare", „Confesiuni", „El, vizionarul, Aurelia Manea" şi un spectacol. Trilogia Aureliu Manea, după singurele texte scrise de regizor: „Penelopa rămâne îngândurată", „Repetiţia de teatru", „Zâna de la răsărit", montat de Gábor Tompa la Teatrul Naţional Cluj, anul trecut.
Ne mai rămân, însă, şi câteva întrebări retorice: De ce este unic? De ce este inimitabil? De ce este original?
Dumnezeu să-i odihnească sufletul în pace!
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
