Autonomia Ținutului Secuiesc a pierdut lupta cu COVID-19

Proiectul de lege privind autonomia Ținutului Secuiesc a fost pus pe ordinea de zi a Camerei Deputaților în 9 martie, deși în spațiul public s-a vehiculat ideea că principala cauză a adoptării tacite este faptul că nu a ajuns în timp util pe ordinea de zi

În fapt, în 23 decembrie 2019, doi membri UDMR au depus la Camera Deputaților un proiect de lege privind declararea Ținutului Secuiesc drept teritoriu autonom, care să cuprindă județele Harghita, Covasna și o parte din județul Mureș. Proiectul legislativ primește avize negative din partea comisiilor de specialitate sesizate, fiind pus pe ordinea de zi în 9 martie, conform informațiilor privind parcursul legislativ de pe site-ul Camerei Deputaților. De precizat că până în 17 februarie, termenul limită de depunere a amendamentelor sau a propunerilor de modificări, nu se primește niciun document în acest sens, iar 25 martie era termenul până la care trebuia să aibă loc dezbaterea în plenul Camerei.

În 23 aprilie, în ședința Camerei Deputaților, se constată adoptarea tacită a proiectului, întrucât a fost depășit termenul de 45 de zile de la momentul înregistrării documentului, iar proiectul este înaintat la Senat în aceeași zi. De remarcat că s-a cerut Guvernului un punct de vedere în 7 februarie, iar răspunsul a venit în 16 aprilie, deci după termenul de 45 de zile de la data depunerii proiectului, teoretic acesta fiind deja aprobat tacit.

Din cronologia evenimentelor, rămân două mari semne de întrebare: ce s-a întâmplat între 9 martie, data la care proiectul a fost pus pe ordinea de zi, și 23 aprilie, data la care a fost declarat aprobat tacit (în condițiile în care, între timp, au avut loc inclusiv ședințe online ale Parlamentului), respectiv care este motivul pentru care subiectul a ajuns pe agenda publică abia în 28 aprilie, la cinci zile de la constatarea adoptării tacite a proiectului de lege.

Președintele Iohannis acuză PSD că a luptat în secret ”să dea Ardealul ungurilor”

În seara zilei de 28 aprilie, apare ca un trăsnet vestea că un proiect de lege privind autonomia Ținutului Secuiesc a trecut deja de Camera Deputaților, urmând să fie votat în Senat – cameră decizională. În prima jumătate a zilei de miercuri, 29 aprilie, subiectul capătă amploare, culminând cu declarațiile Președintelui Iohannis care revine la vechea retorică de tip ˝noi˝- ˝voi˝ din timpul protestelor din August 2018, acuzând PSD, ˝marele PSD˝, că ˝se luptă în birourile secrete din Parlament ca să dea Ardealul ungurilor˝, și asta în timp ce ˝noi (...) ne luptăm pentru viețile românilor˝, subliniind că motivul pentru care și-a dorit alegeri anticipate este tocmai acela de a scăpa de ˝majoritatea toxică˝.

Ludovic Orban îl acuză pe Marcel Ciolacu de faptul că nu a pus proiectul de lege pe ordinea de zi la timp, Ciolacu îi răspunde că s-ar fi dezbătut la timp, dacă liberalii nu ar fi umblat infectați și astfel nu s-au mai putut ține ședințele, Victor Ponta spune că PRO România nu susține legea în Senat, Dacian Cioloș întărește cumva declarația lui Klaus Iohannis, atacând PSD, în timp ce Dan Barna nu crede că ar fi fost un complot al PSD cu UDMR, iar după declarația lui Klaus Iohannis, îl compară pe acesta cu Vadim Tudor sau Traian Băsescu, acuzând tentele naționaliste ale discursului Președintelui.

Toate partidele politice au trădat România; o anchetă internă a Camerei Deputaților ar fi doar o vânătoare de fantome

Aruncarea pisicii dintr-o curte în alta a fost doar un exercițiu slab de imagine. Toți liderii politici ai partidelor parlamentare care au făcut declarații pe marginea acestui subiect au dat dovadă de maximă demagogie: nu e ca și când proiectul de lege ar fi fost votat de către plenul Camerei Deputaților, trecând cu o majoritate formată din deputați PSD și UDMR. Până la urmă, dacă e să se vorbească de vreun complot împotriva caracterului indivizibil al teritoriului statului român, acesta e al tuturor partidelor, întrucât nimeni nu a sesizat la timp pericolul că un astfel de proiect de lege va fi curând adoptat fără să fi fost votat, doar în virtutea unor inerții procedurale. Zburlirea din declarațiile politicienilor vizează ușor ridicolul, creând un comic de situație de care Caragiale s-ar fi amuzat copios.

Camera Deputaților ar putea demara o anchetă internă pentru a vedea care sunt exact structurile/persoanele care se fac vinovate de această situație, dar ar fi doar un alt exercițiu de imagine și o vânătoare de fantome, întrucât nu există criterii obiective de prioritizare a proiectelor legislative care să fie dezbătute și nici de stabilire a unei ierarhii de ˝importanță˝.

Autonomia Ținutului Secuiesc – sperietoare de agitat spiritele naționalismului

De-a lungul timpului, subiectul autonomiei Ținutului Secuiesc a fost un fel de sperietoare de agitat spiritele naționalismului. UDMR l-a folosit pentru a atrage sau a păstra, după caz, capital electoral, iar celelalte partide – pentru a se erija în salvatori din calea primejdiei generate de un dușman închipuit, atent construit.

Este incert însă cui a folosit de această dată. Este posibil ca, la momentul depunerii proiectului de lege la Camera Deputaților, UDMR să își fi făcut calcule că subiectul va fi dezbătut în preajma alegerilor locale, dovedind astfel propriului electorat că nu a abandonat lupta, captivându-l pentru încă un ciclu electoral. Doar că situația generat de SARS-COV 2 a dat peste cap orice plan în acest sens. Celelalte partide politice nu au putut fi credibile în ceea ce privește poziția luată vis-a-vis de acest subiect, având în vedere că sunt partide parlamentare (cu excepția PLUS), care ar fi putut opri mai din timp această situație, iar credibilitatea Președintelui Iohannis a avut de pierdut din cauza teatralității discursului – părea că se joacă o tragedie greacă, în care el, Președintele, are rolul corifeului.

Subiectul în sine are capacitatea, în mod cert, să distragă atenția publică de la alte evenimente, dar a pierdut în lupta cu coronavirusul și nu a avut acoperirea media de care s-ar fi bucurat în mod normal într-o altfel de perioadă. Deci, dacă cineva a dorit să îndrepte atenția spre altceva decât topicurile generate de pandemia de coronavirus, așa cum a sugerat și Dacian Cioloș, nu a reușit.

Google Trends: în ultimele șapte zile, românii au fost în mod constant mai interesați de coronavirus decât de subiectul autonomiei Ținutului Secuiesc

Analizând comparativ căutările pe internet după cuvintele cheie ˝coronavirus˝ și ˝autonomie Ținut Secuiesc˝, reiese clar un interes constant mai mare al românilor față de subiectul pandemiei decât cel al autonomiei, inclusiv începând cu data de 28 aprilie. Tot datele oferite de Google Trends pentru ultimele șapte zile arată că locuitorii din județele Cluj, Mureș, Brașov, Bihor și cei din București au căutat cele mai multe informații despre autonomia Ținutului Secuiesc, în timp ce doar clujenii și bucureștenii au vrut să afle definiția din dicționarul explicativ a termenului ˝autonomie˝.

Informații despre ˝autonomie˝ în general au căutat locuitorii din aproape toată țara, cel mai puțin interesați de acest aspect fiind locuitorii din Vaslui, Botoșani, Gorj, Buzău și Olt. Cuvintele cheie ˝Iohannis Ținutul Secuiesc˝ au fost căutate doar de către locuitorii din județele Mureș, Cluj, Timiș, Ilfov și de către cei din București, în timp ce ˝PSD Ținutul Secuiesc˝ au căutat doar bucureștenii.

Interesant de asemenea este faptul că ˝Ținutul Secuiesc˝ a fost căutat cel mai mult de către locuitorii din Mureș, București, Ilfov și Cluj. Covasna se plasează pe locul 30 la frecvența căutărilor din ultima săptămână privind ¨Ținutul Secuiesc˝, iar Harghita se află pe ultimul loc între județe.

Dincolo de a fi sau nu un atentat la unitatea teritorială a statului, tot acest episod este o dovadă vie a vulnerabilității unui întreg sistem. ˝Din greșeală˝ puteam ajunge cu destulă ușurință în fața unui fapt împlinit, care ar fi măturat sute de ani de luptă pentru unificarea teritorială a românilor, smulgând pur și simplu inima României. Este adevărat să abia în situații de acest gen apreciem principiile controlului reciproc al puterilor în stat; inclusiv în cazul în care proiectul ar fi trecut și de Senat, Președintelui îi mai rămânea arma refuzului de a promulga legea. Dar întrebarea legitimă care apare este ce alte proiecte de legi importante au mai fost adoptate la fel, în virtutea inerției, fără a fi supuse dezbaterii și contrar avizelor comisiilor de specialitate.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News