I.V: Cât de mult a schimbat economia pandemia?
D.D.: Foarte mult. Și eu am notat atunci trăsături a ceea ce este numit îndeobște o economie de război. De la faptul că ai bugete foarte încordate, reorientare de resurse, mobilizarea de resurse pentru sectoarele care sunt vitregite, suportă șocul unui asemenea eveniment extrem, cum este o pandemie, mă refer la sănătate. Sănătatea, în general. Declinul producției, să ne aducem aminte când a căzut producția peste tot, șomaj, și faptul că statele au fost nevoite să intervină pentru a evita efecte sociale și negative mai mari, efecte politice. după care a urmat un șoc al trecerii la un nou portofoliu de resurse energetice, criza energiei, care a fost accentuată de invadarea Ucrainei, acest mănunchi de crize succesive au perturbat foarte mult economia. E surprinzător că totuși nu am avut o recesiune de amploarea celei din 2008-2009. Când a izbit criza financiară. Ai putea să spui că economiile au dovedit o anume reziliență, dar asistăm la efecte distribuționale foarte mari. Sunt mulți care pierd, în aceste condiții, de aici și nevoia ca statele să intervină, sunt sectoare care suferă foarte mult, și deficite bugetare care au explodat, datorii publice care sunt foarte mari. Aproape că nu a scăpat un stat membru al Uniunii Europene. În America, datoria publică e la peste 130% din PIB. O situație inedită pentru că nu avem, dacă punem deoparte războiul din Ucraina, nu avem în țările membre ale UE și SUA o confruntare militară, care să fie, să spunem, o economie de război, să te ducă cu gândul la o economie de război propriu-zisă, așa cum am avut în al Doilea Război Mondial sau în Primul Război Mondial.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
de Val Vâlcu