Avanpremieră "Roman teatral" de Bulgakov, la Teatrul Nottara

Teatrul

"Roman teatral" este considerată a fi cartea lui Mihail Bulgakov care se apropie cel mai mult de o autobiografie. Apogeul vieții de scriitor a lui Mihail Bulgakov a coincis cu apogeul carierei de tiran a lui Stalin. Din acest motiv, timp de mulți ani Bulgakov nu i s-a publicat nicio carte și nu i s-a jucat nicio piesă. Similar, eroul "Romanului teatral" este un scriitor ce trăiește drama autorului care nu înțelege că în anumite vremuri sunt tolerate doar anumite creații. Conștientizând că nu poate publica fără să fie celebru și nu poate fi celebru fără să publice, eroul romanului înțelege că este condamnat la mediocritate și alege calea sinuciderii. În ultima clipă află că romanul lui va fi, totuși, publicat, însă nici nu-și poate imagina consecințele acestui fapt aparent îmbucurător.

Regia îi aparține lui Vlad Massaci, de scenografie s-au ocupat Andu Dumitrescu și Cătălina Gubandru, asistent regie - Bogdan Budeș, asistent scenografie - Irina Chirilă, iar ilustrația muzicală a fost asigurată de Cristi Juncu.

Din distribuție fac parte Ion Grosu (Serghei Leontievici Maxudov), Alexandru Repan (Ivan Vasilievici), George Alexandru (Ilia Ivanovici Rudolfi, Ksarevici Ilcin, Gavril Stepanovici), Dani Popescu (Likospastov), Gabriel Răuță (un literat, Piotr Bombardov), Alexandru Mike Gheorghiu (un tip cu o chitară, Mișa Panin, Demian Kuzmici), Viorel Comănici (Forma Strij, Ippolit Pavlovici), Ada Navrot (Avgusta Avdeevna Menajraki), Ion Haiduc (Kliukvin, Elaghin), Catrinel Dumitrescu (Polixenia Vasilievna Toropețkaia), Camelia Zorlescu (Liudmila Silvestrovna Priahina), Ioana Calotă (Veșniakova, o damă), Mihaela Subțirică (Evlampia Petrovna, o damă), Anca Bejenaru (Nastasia Ivanovna), Laura Vasiliu (o damă, o muză), Corina Dragomir (o damă, o muză, o felceriță).

Mihail Bulgakov a fost un romancier și dramaturg sovietic de origine ucraineană. Absolvent de medicină, Bulgakov salvează vieți pe front. Abandonează medicina patru ani mai târziu pentru a se dedica scrisului. Intră în lumea teatrului, iar piesa "Zilele Turbinilor" are mare succes, deși este interzisă la scurt timp. Din 1929, nu i se mai publică nicio carte şi nu i se mai joacă nicio piesă. Trăind la limita supravieţuirii, Bugakov se vede silit să-i trimită dictatorului o petiţie, apoi, într-o scrisoare adresată guvernului sovietic, vorbește despre dezechilibrul psihic la care e expus un creator a cărui existenţă este ameninţată. Scrisoarea rămâne celebră atât ca model al disidenţei asumate, cât şi prin efectele ei neaşteptate. Trei săptămâni mai târziu, este sunat de către Stalin, în urma căruia, deşi Bulgakov crede că a fost victima unei farse, este reangajat la teatru. Scrierile lui rămân, însă, nepublicate. În ultimul deceniu al vieţii scrie cu frenezie, temându-se că nu va termina romanul "Maestrul şi Margareta". Ultimele corecturi le face în 1940, pe patul de moarte, orb, dictând soţiei sale.