Avantajele și riscurile friteuzei cu aer cald. Ce trebuie să știi înainte de a o folosi

Friteuza cu aer cald câștigă adepți într-un ritm accelerat. Se văd din ce în ce mai multe modele în magazine și la prețuri tot mai accesibile. Cu toate acestea, anumite voci din domeniul nutriției îndeamnă la calm și avertizează să nu confundăm avantajele modului de gătire cu ceea ce gătim și, în final, ingerăm. Una dintre aceste voci este Boticaria García, care a dedicat mai multe postări pe rețelele sale sociale acestui electrocasnic, deja prezent în multe gospodării.

La prima vedere, marketingul friteuzei cu aer cald este imbatabil: necesită mai puțin ulei decât o tigaie convențională, ceea ce o face mai bună pentru buget și binevenită în aceste vremuri în care uleiul a devenit foarte nesănătos; este mai curată și nu provoacă mirosurile caracteristice oricărei prăjeli. Datorită ei, bucătăria poate deveni acel loc aseptic la care toți visăm, fără pete și arome grele.

Nu contează doar cum gătim, ci și ce gătim

Ce „bile negre” ar putea avea atunci această friteuză care, la prima vedere, pare că a intrat în viața noastră pentru a o îmbunătăți? Problema, conform nutriționistei Boticaria García, este că nu înțelegem că ceea ce contează cu adevărat este ce gătim. Astfel, ea ne amintește că prăjelile nu ar trebui să facă parte din dieta noastră zilnică, cu atât mai puțin preparatele pane, care nu sunt sănătoase pentru organism. În acest sens, consumul excesiv de cartofi prăjiți și alte alimente prăjite nu va fi o veste bună pentru sistemul digestiv.

Sursa foto: https://www.freepik.com/, @denisgrishyn

Avantajul friteuzei cu aer cald: evită formarea acrilamidei

Marele avantaj pe care îl oferă acest mic electrocasnic este că evită formarea unui compus dăunător pentru organism. Este vorba despre acrilamidă, iar friteuza cu aer cald o reduce cu până la 90%. Acrilamida este o substanță chimică ce, conform Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară (EFSA), se formează în mod natural în alimentele bogate în amidon, în timpul proceselor de preparare la temperaturi ridicate, de peste 120 de grade, și în condiții de umiditate scăzută.

Acrilamida, potrivit EFSA, se găsește în produse obișnuite din viața noastră de zi cu zi, cum ar fi cartofii prăjiți, pâinea, biscuiții sau cafeaua. Prezența sa a fost detectată în alimente și a început să fie analizată destul de târziu, având în vedere că acest lucru s-a întâmplat abia în 2002. Câțiva ani mai târziu, în 2015, experți ai EFSA au avertizat că acrilamida poate crește riscul de cancer la consumatorii din toate categoriile de vârstă.

În ceea ce privește acest risc, trebuie clarificat că majoritatea oamenilor nu sunt expuși la niveluri de acrilamidă suficient de ridicate pentru a suferi consecințe grave. Partea neagră a alimentelor care indică faptul că acestea s-au ars, cum ar fi, de exemplu, crusta de pe pâinea prăjită, nu reprezintă un risc pentru sănătatea noastră. Totuși, devine periculos în cazul în care este ingerată frecvent, potrivit 20minutos.es. 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News