Avem o voce interioară reală! Află ce înseamnă
De fiecare dată când citim sau vorbim cu noi înșine cu scopul de a reflecta asupra anumitor situații, creierul nostru generează o impresie sonoră pe care o interpretează în același fel în care analizează o voce exterioară reală, au descoperit cercetătorii francezi. Se pare că indiferent dacă citim în gând, medităm sau discutăm cu oamenii din jur, creierul nostru reacționează la fel.
Autor: Gabriela Bejan
Cu toții am trăit experiența de a avea pe parcursul întregii zile acea voce micuță care ne cunoaște și ne însoțește toate gândurile. Dar originea ei și felul în care este percepută de creier erau încă o enigmă. O echipă de experți din cadrul Centrului de Cercetare în Neurologie al Lyon și CHU Grenoble înlătură misterul din jurul acestui fenomen într-un studiu publicat de curând în The Journal of Neuroscience.
Mai exact, echipa condusă de Jean-Philippe Lachaux, director de cercetare la Inserm, a urmărit patru adulți diagnosticați cu epilepsie avansată. În cadrul tratamentului lor medical acestora le sunt implantați în creier electrozi care ajută encefalogramele să ofere semne mult mai clare. După ce au reperat în cortexul auditiv zona exactă care reacționează la sunetul unei voci exterioare, exprimată în realitate, cercetătorii le-au cerut voluntarilor să citească în gând un text care era derulat pe un ecran, fără detalii suplimentare.
Rezultatul: zona creierului care se activează la vocile ce vin din exterior reacționează la fel și în timpul unei lecturi silențioase ca și cum ar fi o ”gândire verbalizată”. ”Pentru prima dată, mulțumită acestui studiu, am putut să observăm în timp real traiectoria acestei voci”, a spus Jean-Philippe, coordonatorul acestui studiu. ”Rezultatele ne arată mai mult decât am fi sperat, dat fiind faptul că este vorba despre ceva atât de imaterial. Creierul creează sunete, pornind de la nimic, pentru fiecare cuvânt.”
Cea mai probabilă ipoteză este asocierea dintre sunete și cuvinte pe care o realizăm încă din copilărie când învățăm să vorbim, apoi, pe parcurs ce învățăm să citim cu voce tare devine un automatism pe care îl menținem întreaga viață. ”Această asociere stimulează creșterea conexiunilor între zonele creierului implicate care pentru asta se activează spontan una pentru cealaltă.”, relatează Lachaux potrivit Lefigaro.fr. Cercetătorii mai precizează că fenomenul este cu atât mai intens cu cât atenția cititorului este solicitată mai mult, de exemplu, atunci când textul este dificil sau când persoana în cauză nu citește cursiv.
Concluziile acestui studiu ar putea ajuta la reeducarea persoanelor care suferă de schizofrenie sau care sunt depresive. Acestea nu reglementează ”micuța voce” și induc creierului gânduri negative, explică oamenii de știință. ”Dacă vom utiliza o tehnică similară celei pe care am aplicat-o în cadrul acestui studiu, am putea să le demonstrăm acestor persoane ce se întâmplă în creierul lor. Astfel ele și-ar putea îndepărta gândurile negre și ar putea recăpăta controlul asupra propriilor persoane”, a mai adăugat Jean-Philippe Lachaux, director de cercetare la Inserm.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
