Aventuri în supermaket: Ediția Back to school. De la șosete cu buzunăraș pentru fițuici la cafea pentru copii și ouă ochiuri la țiplă

Găsești în magazinele din România tot ce-ți poftește inima, mai cu seamă în preajma sărbătorilor de iarnă (care nici ele nu-s desparte) dar și înainte de începerea școlii. Mai nou, am găsit într-un butic de cartier unde se comercializează, de fel, și "ciudățenii" ready-to-eat aduse de afară, ouă ochiuri vidate, țiplate, gata preparate, "made in Spain", la raftul Back to school. Un raft dedicat, cel mai probabil, mămicilor grăbite care n-au timp dimineața să încingă uleiul.

Știam eu ceva dinainte de nișe ouă pre-gătite, doar sparte și congelate, de la Mercadona, ca cele de mai jos:

Dar nu gata gătite, deja prăjite... până când n-am dat de ele în magazinul de pe strada mea și, mai apoi, am și citit în Daily Mail.

Tot aici am văzut cafea pentru copii, pate gata deja amestecat cu unt, ceaiuri energizante pe care scria ceva cu "kids" și alături imaginea unui copil care, literalmente, escalada un zgârie-nori cu mâinile goale, mămăligă gata preparată, sucuri pe bază de ierburi și câte și mai câte. 

Toată ziua mi-a sunat în cap: "Băăăăăăă!!!"

Începe școala. Și odată cu ea începe și dezmățul pe raioanele cu rechizite, haine pentru copii și adolescenți și specialități pentru micul dejun. M-am dus deunăzi să-mi iau miere și o varză. E vina mea că m-am trezit să fac cumpărături la orele dimineții, când cred că toate mamele din univers au ieșit la shopping de rechizite și, evident, am stat cu varza în mână la casă vreo 20 de minute. Dar am avut ocazia, cât am căutat "cea mai bună" miere de la raft, să fiu martoră, cum sunt de obicei - fără voia mea - la niște tantrumuri și istericale cum nu mi-a fost dat să văd vreodată.

Prima dată mi-a atras atenția un băiețel care cred că abia intră acum în clasa I. Agățat de mâna mamei care se întindea după caietele tip I și blocurile de desen, a început să strige chiar lângă mine:

"Băăăăăă, tu n-auzi? Tu chiar n-auzi? Ești surdă? Ți-am zis că nu vreau așa! Vreau din ăla cu verde!"

"Dar, mama, astea nu-s caiete pentru tine. E de dictando și tu nu o să scrii pe ele încă. Uite, dacă vrei, îți iau unul așa să exersezi pe el acasă..."

"Băăă, vreau patru! Nu unu'! Ia-mi patru de-alea verzi!"

"N-ai ce să faci cu patru, ascult-o pe mami... Luăm ce ne trebuie, ce ne-a zis doamna! Uite așa.... din astea cu dinozauri" - a încercat să-i explice femeia, arătând înspre caietele de școală primară.

"Băăăăăă!!! Te zic lu' tata!" - a urlat țâncul în timp ce a dat pe jos cu caietul cu dinozauri tip I sau II pe care i-l luase mama.

"Băăă-ul" ăla începuse să mă sperie și pe mine puțin. Mă simțeam și eu mustrată doar pentru că eram acolo. M-am dat mai într-o parte ca să-i fac loc mamei să caute caiete pentru clasa I sau poate a II-a. S-a uitat la mine, a zâmbit ușor jenată, am zâmbit și eu și-apoi m-am dus să mă fac că mă uit pe la ceaiuri, după care am revenit la borcanele cu miere, abia după ce mama și copilul s-au depărtat. N-am vrut să stau în gura lor. Era evident că aveau... "un moment".

Șosete pentru trișori sau pentru fumătorii de 13 ani?

Mai mare ca la raftul cu ouă prăjite ambalate mi-a fost mirarea când am văzut șosete cu niște buzunare care la început mi-au părut suspecte. Eh... mi-am zis, nimic special. Am văzut eu pe Shein și șosețele care se țin de mână, cu magnet, care cântă, care fac cu ochiul, care zâmbesc când le încalci etc. Doar că m-a lămurit o doamnă de lângă, mamă - cred ei  - în căutare de hăinuțe pentru școală. "Astea au buzunăraș pentru fițuici!" - mi-a zis ea, așa... pe un ton aparte, victorios, ca și cum elucidase marele mister pentru toată lumea. Și culmea, era mândră! Nu i s-a părut nimic nefiresc că niște șosete pentru copii aveau buzunare pe lateral, Dumnezeu știe pentru ce. Dar da, poate că așa era  - cum a spus ea: pentru fițuici, pentru bani ascunși, pentru brichete ascunse, pentru... oh, dar pentru câte altele, mai ales în lumea adolescenților! Mai ales că mărimile mergeau până la 38-39, iar asta m-a dus cu gândul la elevi de generală și de liceu.

Forma precisă a buzunarului m-a pus pe gânduri. Un buzunar înalt, îngust, cât să încapă la fix o brichetă (avea dimensiunile standard ale unei brichete clasice) sau chiar și o bancnotă împăturită de trei ori, mai degrabă decât o fițuică. E clar că acolo poți ascunde de părinți și de profesori atât de multe lucruri!

Mă opresc aici. De ghiozdanele și penarele cu model cu frunze de marijuana și creioanele în formă de țigară nici nu mai povestesc. Sunt deja lucruri "cuminți", marketing depășit. "Sunt fumate deja" - cum am auzit recent din gura unui băiețel care încă mergea la brațul bunicii și cerea pufuleți în fața chioșcului. Recunosc că mi se zbârlește un pic părul când văd și aud "d'ale vremurilor" vorbe, dar încep să mă obișnuiesc. Măcar o zic aici, în scris, ca să nu par de modă veche. Și totuși... "băăăăă"-ul ăla urlat în fața mamei nu mi-a dat pace până pe la sfârșitul zilei.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News