Două povești, două oferte, o singură Românie îndurerată.
Am fost în supermarket. Și mi-a părut rău. Și eu, ca și alții, am luat câte ceva cu... același preț ca-n toate vinerile de până acum. Știam prea bine ce fac, dar am zis să mai dau o șansă ofertelor de Black Friday care promit, mint și-apoi dispar. În afară de reducerile la cărți, cele de-adevăratelea, și ici colo pe la unele dulciuri... restul e "vânare de vânt". Nici vorbă de reduceri reale la îmbrăcăminte, electrocasnice și articole pentru casă, cel puțin nu în cele mai cunoscute aplicații de shopping.
N-am avut doar eu de suferit de pe urma Black Friday, ci mai ales copilașii. Copiii care se zgâiesc la trenulețe colorate ticsite cu bomboane, ouă cu surprize gigant, reduse, care în realitate au vreo 4 lei în plus doar pentru că au Moșu' pe ele, păpușele care până mai acum o săptămână au ajuns la de 10 lei la 30, jocuri de familie ale căror prețuri în alb (până-n 100 lei la raft) au acum etichete roșii cu 100+.
Numai bunică să nu fii în vremurile astea! Chiar azi am auzit în spatele meu cum o doamnă îi spunea nepotului care insista să tragă ceva din raftul cu dulciuri la "preț roșu": "Astea nu se cumpără acum. Nu sunt pentru noi, sunt pentru Moș Nicolae și Moș Crăciun care o să vină aici pentru cumpărături, de aici o să le ia moșii pentru copii... vezi? Și dulciuri, și jucării... Doar moșii cumpără de aici, nu e pentru noi, astea o să ajungă în sacul lui Moș Nicolae și, dacă ești băiat bun, îți lasă și ție ceva." Inteligent! E bună doamna! Și eu aș fi crezut dacă mi s-ar fi motivat totul așa.
***
Am dat, cum dau mereu, de tot felul de botoși și nemulțumiți, dacă nu la raft, sigur la casă. Așa se face că un domn, cu vreo doi clienți în fața mea, a primit vestea că o ofertă la baxul de bere expirase și nu mai este valabilă ca pe o piatră în dinți. Începuse să-i tremure vocea, se înroșise, se bălăngănea a neliniște, comenta fără întrerupere și o lua iar și iar la întrebări pe casieriță. Femeia și-a asumat neglijența din magazin - cum că un preț cu nu cine știe ce discount rămăsese în continuare la raft și nu fusese înlăturat la timp - însă bărbatul a dus discuția la... următorul nivel. Și la următoarea casă liberă pentru toți cei din spatele lui.
"De-aia România e cum e! De-aia alții sunt înaintea noastră! Ne merităm soarta! O țară de hoți și de escroci, nu ieșiți, oameni buni, la vot, pentru ce să mai votăm? Nu vedeți cum ne jecmănesc pe față? Ce mi-a dat mie PSD-ul? Și Ciolacu ăla ce mai vrea? Toți o apă și-un pământ! Să-i voteze bunii și bunele lor de pe lumea ailaltă!"
"Luați berea sau anulez bonul?" - a întrebat doamna de la casă.
"Iau berea, dar îi iau și pe ei între palme! Pe toți! Că din cauza lor plătim o avere pentru toate! De fapt, știi ce, domniță? Nu mai iau nicio bere. Sunteți praf și voi cu supermarketu' vostru, și Ciolacu și toți ăia cu găștile și cu sondajele lor!"
Mai mulți care au rămas la casa cu scandal i s-au alăturat. "Așa-i, dom'le, hoție mai mare ca la noi nu există!"
"N-ai pe cine să pui ștampila!"
"Pe tata mare doar!" a zis o altă doamnă, aprinsă și ea în obraji.
Circul s-a terminat. Reducerea era doar de vreo 5 lei. Dar a fost uleiul care a încins motoarele unui popor deja fragilizat de vremuri șubrede, mult prea sensibil la schimbări, la nou, la promisiuni încălcate și, mai nou, la prețuri roșii. Un întreg discurs de minute bune, o pledoarie fără sfârșit despre alegeri și aleși, despre valori naționale, democrație eșuată și propagandă de partid... totul de la o reducere de Black Friday expirată. Dar, oh, nu despre bere a fost vorba aici! Ci despre suflete rănite și agonii prelungite.
Mi se pare trist să-mi văd România și românii așa. Cătrăniți. Îmbufnați. Disperați. Nevrotici. Gălăgioși. Isterici. Cu sufletul pe rug pentru 5 lei. Văd tot mai des un neam obosit, trădat, deznădăjduit, prăpăstios cum nu se poate! Mulți nu mai vor să știe de vot, de politicieni și încep să se joace-n telefon când aud de partide. Tristețea la români e deja cronică. Toți sunt de vină pentru toate, nimeni nu face nimic și "să ne-așteptăm la ce-i mai rău" - asta e scris pe inimile multora care nu mai cred în nimic și-n nimeni, nu mai vor ștampile, știri și mai că nu se pun să se culce cât ține campania. Nenea cu berea nu era beat. Doar scârbit și sătul de minciună. Prețul de la raft i-a fost doar trigger pe moment, pentru ca imediat după să dea afară parcă tot ce a adunat în 35 de ani de democrație, după cum a spus-o chiar el.
E jale mare printre români. Așa se explică de ce cei mai mulți merg cu ochii-n pământ și-și târâie pașii ca-ntr-un cortegiu funerar. Câți n-am întâlnit care nu mai știu de glumă, nu mai râd la bancuri, nu mai zâmbesc când le zâmbești. "Când te conduc demenții ajungi să te smintești și tu" - mi-a zis un vecin, la fel de necăjit ca și cel cu berea, după ce ne-am întâlnit la Administrație. Doamna responsabilă cu curățenia pe scară, la fel, descumpănită de prețurile false din aceste săptămâni, mi-a mărturisit când ne-am despărțit la lift: "Nu mai iau nimic. Ai ce să cumperi cum ai ce să votezi!" Și eu care credeam că avem "România educată", nu "România sictirită".
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
de Val Vâlcu