• Aventuri în supermarket - ediţia de Halloween: De ce ai cumpăra unei copile de 6 ani rochiţe pătate de sânge şi încălzitoare de urechi cu topoare înfipte în tâmplă?

Am fost în supermarket. Am văzut rechizite frumoase, hăinuţe colorate, jucării haioase, bebeluşi din silicon care râd şi căluţi din pluş cu ochi mari şi expresivi. Şi lângă poneiul din lemn cu ochi mari şi expresivi mi-a fost dat să văd, pe acelaşi raft... diavoli roşii care se hlizesc înfiorător la o apăsare de buton, dovleci cu colţi ascuţiţi, vrăjitoare hidoase care blestemă în limba engleză dacă încerci să le smulgi mătura, cordeluţe pentru fete cu topoare şi cuţite-n creştet, dresuri imprimate cu urme de vomă şi rochiţe "însângerate"... toate la super ofertă, cu doar câteva săptămâni înainte de Halloween.

Sunt americanofilă, sunt înnebunită după Crăciunul de vis al americanilor, după brazii şi pinii lor pufoşi, imenşi, cât jumătate de cameră, după concursurile între vecini şi lupta acerbă pentru premiul cel mare la decorat casele şi veranda, după Moş Crăciunii lor graşi, burtoşi şi rumeni în obraji, după artifciile nebune de 4 iulie, după Ziua Recunoştinţei care ar trebui "să ne trezească" pe toţi şi să reamintească de oamenii şi lucrurile pentru care ar trebui să fim mulţumitori... le iubesc sărbătorile. Dar Halloweenul mă lasă rece. O celebrare a Morţii? De ce? Pot să înţeleg lanterna luii Jack şi poate că-mi şi place un dovleac scobit în faţa porţii. Dar n-am înţeles niciodată de ce trebuie să aducem laolaltă vampiri, insecte păroase, lilieci, draci rânjiţi, zombie zdrenţăroşi şi monştri "în putrefacţie"?

Mami, îmi iei şi mie squish-ul ăsta în formă de coşciug?

Trebuie să recunosc: Halloweenul mă cam dă peste cap. O singură dată am deschis uşa, din greşeală, anul trecut unui grup de copilaşi care m-au luat în secunda următoare cu Trick or treat. Mi-au zis că dacă nu-i omenesc cu bomboane îmi vor lăsa un păianjen aducător de ghinion la uşă. Am râs şi eu, au râs şi ei şi, ca să scap de nenoroc, totuşi, am dat la schimb o pungă mare de Haribo. Noroc că o aveam prin casă. 

Revenind la aventurile dintre rafturi, cum tot timpul mi-e dat să aud vrute şi nevrute din toate părţile, am surprins din nou o discuţie fiică-mamă care... mi-a cam ridicat părul pe mâini: "Îmi iei şi mie squish-ul ăla în formă de coşciug? Uite, se şi deschide că are buton aici!" Apropos, eram în marele hipermarket cu jucării-minune pentru care s-au făcut şi se fac în continuare reclame enervante, repetitive şi lipsite de inspiraţie. Acolo unde există toate trăsnăile pământului, de la scheleţi din zahăr ars în mărime naturală până la colanţi pentru fetiţe cu... coadă de drac. 

De ce să avem o sărbătoare a Întunericului?

Pentru mine, o "aia" din generaţia veche şi prăfuită care tânjea prin '80 la blugi şi Coca Cola ca la altceva, sărbătoarea asta cu Satane şi tarantule la tocul uşii rămâne o enigmă. Sărbătoresc Naşterea Mântuitorului, Învierea Lui, sărbătoresc vestitorii primăverii, ziua copiilor din toată lumea, Ziua Femeii, Ziua Vârstnicilor, Ziua Armatei, Ziua Profesorilor, Ziua Pământului, nu pe cea a Morţii! Nu înţeleg de ce trebuie să existe o zi a monştrilor, a vrăjitoarelor şi a întunericului? Plus că Halloweenul românilor parcă nu prea îmi aduce a Halloween autentic american.

Mi se pare că ne prostim prea mult. Din cele ştiute de mine de la prietenii şi familiile cu copii de peste ocean, pe acolo e cam interzisă vânzarea de articole şi produse care au potenţial de "triger", adică de generator de emoţii negative puternice. Pe acolo Halloweenul e cuminţel. Ei sunt mai mult cu inofensivele lanterne din dovleac spre deliciul celor mici, plăcinte, pisici negre, pumpkin spice latte şi ceva bombonele adunate de prin vecini. Rar, dacă nu mai deloc, se găsesc spre vânzare căciuliţe cu coarne sau haine imprimate ca după cel mai groaznic măcel. Practic, le-am luat sărbătoarea şi am românizat-o până la extreme. Am făcut din Sărbătoarea Dovleacului una a spiritelor fără de odihnă, a morţilor înviaţi, a copiilor de-o şchioapă costumaţi în... doamna cu glugă  şi coasă. Asta e cu adevărat terifiant, dacă mă-ntrebi pe mine! Nu scheleţii, ci faptul că ne îmbrăcăm copiii în compleuri din oase, cu cuţite de silicon înfipte în spate, de parcă (Doamne!) am vrea să ni-i grăbim spre moarte. 

Vă las cu Halloweenul vostru, părinţi inconştienţi! Cumpăraţi celor mici sucuri roşii care se beau din cranii de plastic, îmbrăcaţi-i seara, la culcare, în pijamale "pătate" de sânge şi-apoi să nu vă mire că se vor transforma în adolescenţi care chinuie animale şi, mai departe, în soţi violenţi şi taţi abuzivi ori, după caz, în femei isterice, neînţelese, aspre la vorbă şi iuţi la mânie.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News