Axa Băsescu-Ponta

Este si nu este adevarat. Este adevarat, in masura in care, din ambele directii, sunt generate atacuri reciproce, care ocupa astfel agenda publica. Si nu are dreptate, in masura in care o realitate momentana este confundata cu dorinta de a o perpetua pana la alegerile prezidentiale. Obiectivul politic al marelui Partid National Liberal, constituit, pana in decembrie, in Alianta Crestin Liberala, este sa rupa aceasta axa. Din simplul motiv ca axa lucreaza in defavoarea cetatenilor Romaniei.

S-au facut, in ultimele doua zile, o serie de afirmatii relevante si socante. Cu subiect si predicat. Domnul Traian Basescu a recunoscut public ca, dupa alegerile parlamentare din 2012, nu mai avea nicio putere, iar Victor Ponta l-a resuscitat, lasandu-se pacalit si semnand infamul pact de coabitare. Este o zicere cu mare greutate atunci cand cantarim comportamentul, de atunci, al copresedintelui USL si, de acum, al presedintelui PSD. La randul sau, Victor Ponta, prins in iuresul schimbului de replici cu Traian Basescu, a spus ca nu a fost deloc pacalit, de vreme ce, in felul acesta, a obtinut de la presedinte cea de-a doua nominalizare in calitate de premier. Sa analizam putin cele doua afirmatii, pentru a vedea in ce consta blatul presedinte-premier. Sau, cum ii spune domnul Bogdan Teodorescu, "axa Basescu-Ponta".

La sfarsitul anului 2012, Traian Basescu era un om politic terminat. Si, asa cum bine a remarcat el insusi, avea 70% din Parlament ostil, dupa ce, in favoarea demiterii sale, au votat mult mai multi romani decat cei care l-au instalat presedinte. Si situatia ar fi putut sa ramana asa. Astazi, nu ar mai fi existat niciun motiv ca cineva sa se refere, la timpul prezent, la regimul Traian Basescu. Romania ar fi putut avea o Constitutie, o independenta reala a justitiei, o reforma administrativa si o economie care sa functioneze in mod real nu doar pe hartie. Numai ca domnul Victor Ponta a fost las. Sau pisicuta, asa cum il alinta Traian Basescu. De teama de a nu fi sicanat cu ocazia desemnarii sale ca premier, la sfatul vreunui ambasador sau al vreunui sef de serviciu secret ori la sfatul amandurora, Victor Ponta a ales sa-si tradeze partenerul. Si sa incheie, semnand fara acordul lui Crin Antonescu, infamul pact de coabitare, a carui prima consecinta a fost o impartire brutala intre cei doi a conducerilor celor doua mari Parchete. Practic, numirea in acest fel a zeci de procurori in functii de conducere, in baza principiului "unul mie, unul tie", a fost un act politic cu totul si cu totul contrar ideii de independenta reala a justitiei. Daca acum, in fine, unul recunoaste ca l-a pacalit pe celalalt, iar celalalt recunoaste ca a urmarit cu orice pret sa devina premier, atunci, pe cale de consecinta, ruperea formala si publica a pactului de coabitare ar trebui sa insemne, daca Victor Ponta este un om de onoare, demisia acestuia din functia de prim-ministru, pe care a preluat-o cu pretul resuscitarii politice a lui Traian Basescu si a regimului sau.

Asa-numita "axa Basescu-Ponta" inseamna un nesfarsit ping-pong intre cei doi, un schimb de replici, de invective chiar, din ce in ce mai accentuat, care se substituie in mod viclean campaniei reale prezidentiale.

Cum ar trebui sa decurga o asemenea campanie intr-un stat civilizat? Raspunsul este lesne de dat. Candidatii urmeaza sa-si prezinte proiectele politice, viziunea asupra viitorului Romaniei si caile prin care pot fi atinse obiectivele. In mod firesc, Victor Ponta, aflandu-se la guvernare, beneficiaza, in calitate de candidat prezidential, de uriasul avantaj al vizibilitatii zilnice, dar si de dezavantajul generat de contraperformantele Guvenului sau, ce pot fi evidetiate, zi de zi, de catre contracandidati. Iar cetateanul ar urma sa fie arbitrul acestei batalii, tragand in final concluziile si optand pentru viitorul presedinte.

Citește mai multe pe CorectNews

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News