EXCLUSIV  Bahmuțeanu, interzisă lângă băieții săi, după moartea lui Prigoană. ”Mi-a țipat menajera: n-ai ce să cauți aici!” Declarații exclusive despre ce se întâmplă acum

La scurt timp după moartea fulgerătoare a lui Silviu Prigoană, în momente în care familiile și apropiații ar fi trebuit să fie împreună și să-și aline reciproc durerea, s-a creat, în schimb, o situație tensionată în familia fostului milioanar. Adriana Bahmuțeanu a mers la locuința lui Silviu Prigoană, după ce a aflat cumplita veste. Vedeta nu a avut posibilitatea să își întâlnească copiii și a lansat un apel public către Honorius și Silvius, copiii din prima căsătorie a lui Silviu Prigoană.

Într-un mesaj postat pe Instagram, Adriana Bahmuțeanu îi roagă pe Honorius și pe Silvius să îi permită să își vadă copiii care locuiau acasă la tatăl lor, după ce instanța a hotărât custodie comună pentru cei doi. În mod normal și legal, după moartea unuia dintre tutori, cei doi minori ar trebui să rămână în custodia mamei lor. Deocamdată, vedeta nici măcar nu are acces la cei doi băieți, și asta pentru că nu poate încălca o proprietate privată, iar Poliția intervine doar în situația în care se constată că minorii sunt în pericol. Adriana spune că mediul în care Eduard și Maximus se află acum nu e unul sigur, și asta pentru că în casă se află un seif cu arme și alcool. Aceasta se teme pentru fiii ei de aproape 14 și 17 ani și spune că în curând se va face dreptate iar băieții vor reveni în grija ei, așa cum ar fi legal.

„Custodia este comună, dar domiciliul copiilor s-a stabilit la mine. Copiii sunt la mine din decembrie. În 90 de zile, au vorbit cu mama lor la telefon de 54 de ori, deci din două în două zile”, declara Silviu Prigoană, la emisiunea Agenția VIP Antena Stars, în urmă cu 5 ani.

Îndurerată și intrigată de situația creată, Adriana Bahmuțeanu a explicat totul pentru DC News:

"Eu încă nu pot intra pe proprietate la copii, pentru că e violare de domiciliu și se pedepsește penal. Nu reușesc să iau legătura cu copiii, nu răspund nici la telefon... Este custodie comună. Numai că se plimbau dintr-un domiciliu în altul copiii mei. Cel mic a locuit cu mine până acum o lună și 10 zile. Timp de un an a stat cu mine. Am cerut schimbarea domiciliului. Cel mic (Eduard, de 13 ani) a acuzat rele tratamente. După un an de zile în care a stat la mine și i s-au îmbunătățit performanțele școlare și comportamentul, Silviu Prigoană l-a amenințat și ne-a amenințat pe toți. L-a șantajat pe copil că dacă nu se întoarce în domiciliu nu îi va plăti școala privată care costă 4.000 de euro pe lună. În momentul acela copilul s-a întors în domiciliul lui, pentru că a început să plângă și a spus  - Mami, nu vreau să mă mute de la școală pentru că-mi place acolo.

Acum eu sunt părinte unic, deci am autoritate tutelară exclusivă. Ar trebui să-i țin în brațe la ora asta și să plângem împreună. Dacă mi se va interzice în continuare va face avocata mea demersuri, eu în momentele astea nu vreau decât să-mi țin copiii în brațe pentru că, vă dați seama, e o situație dezastruoasă. Când moare un părinte, rămâi orfan la nici 14 ani, și maică-ta nu e lângă tine...

Am sunat la Poliție, am sunat și la DGASPC, evident că autoritățile din țara asta sunt depășite. Frații mai mari, care am înțeles că-n cursul zilei de ieri erau în acea casă cu copiii, nu le permite acestora nici să iasă la poartă ca să putem discuta și nici mie nu-mi permit accesul în acel imobil. Nici cu poliția nu m-au lăsat să intru să-mi văd copiii. Autoritatea părintească se exercită exclusiv de către părintele rămas în viață. Nu știu cine-i reține acolo... persoanele din casă... Ieri mi s-a prezentat un avocat care mi-a vorbit foarte urât și a ieșit la poartă ca să-mi spună că nu am voie să intru, că este infracțiune. Înțeleg că este o menajeră în casă, sunt mai multe persoane pe care nu le cunosc.

Dar întrebarea mea e alta: dom'le, nu cumva e sechestrare de persoane? În momentul în care autoritatea deplină, exclusivă, astăzi, prin lege îmi revine mie - așa scrie la lege - părintele supraviețuitor exercită autoritatea păritească, tutelară 100% în astfel de cazuri - mie n-are voie nimeni să-mi îngrădească în acest moment accesul la copii și contactul cu copiii, mai ales într-o situație din aceasta de stres major. Păi cum adică, după ce că au traumele legate de un divorț conflictual care a durat mai bine de 10 ani, acum îi retraumatizăm și cu acest episod pentru că frații mai mari probabil au un interes ascuns, altfel nu știu de ce doresc să-i înstrăineze de mamă? N-au niciun drept.

Avocații mei fac toate demersurile, suntem în curs cu ele, nu mă așteptam la această situație. Creștinește era să mă fi primit ieri în casă să ne plângem mortul împreună, așa era frumos, să-mi fi deschis poarta, să fi intrat în casă... Chiar dacă ar fi vrut copii să mai rămână acolo voiam și eu să mă asigur că rămân cu un adult, o rudă, să am o siguranță. Nici la telefon nu-mi răspund. Le-am dat mesaje - vă rog să-mi spuneți și mie când este înmormântarea... nu! Adică pentru mine este șocant și că a murit tatăl copiilor, dar și această situație în care acești frați mai mari îmi interzic accesul la propriii copii. Eu nu știu ce fac copiii mei în momentul acesta, nu știu cine are grijă de ei, menajera mi-a țipat ieri prin telefonul copilului - N-ai ce să cauți aici! Acum era bine să stăm cu toții să-l jelim, iar dacă frații mai mari aveau nu știu ce pretenții apoi... lucrurile astea le discutam noi după cu avocați... Dar acum era firesc ca eu să pot sta cu copiii.

”Deci nu există că stai că sunt fratele, stai că sunt menajera, stai că sunt șoferul”

Astăzi, pentru că azi s-a emis certificatul de deces (altfel nu se poate), eu pot să-mi intru în drepturi cu ajutorul autorității tutelare, a instanței de judecată... sunt niște proceduri. În cel mai scurt timp voi avea această hotărâre a instanței care-mi va permite în mod firesc și legal să-mi exercit autoritatea părintească, tutelară, exclusivă asupra copiilor mei minori. Deci nu există că stai că sunt fratele, stai că sunt menajera, stai că sunt șoferul, stai că sunt avocatul. Eu sunt părintele lor. Punct. Pe copiii ăștia în loc să-i țină mama lor în brațe îi ține menajera? Fratele mai mare Honorius e plecat din localitate (a ridicat corpul neînsuflețit al lui Silviu de la IML) iar fratele mijlociu Silvius nu știu unde este că nu răspunde la telefon. Copiii mei minori, Maximus și Eduard, nu știu unde sunt în momentul acesta că nici eu nu răspund la telefon.

În casa aceea există un seif cu arme. Doamne ferește de ceva! Un copil, un adolescent aflat în criza vârstei, într-o situație din asta traumatizantă, poate face orice gest. Copiii mei îl iubeau pe taică-su. A murit tata, hai că iau niște pastile, hai că mă îmbăt până intru în comă alcoolică. În această perioadă până eu îmi intru pe deplin în drepturi, e perioadă de vid legislativ. Dar se va rezolva și se va face dreptate" ne-a declarat Adriana Bahmuțeanu. 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News