Băsescu a omorât și PDL și PPDD. Cum va arăta Parlamentul, în 2013
Un fapt politic mai important decât instalarea guvernului Ponta îl reprezintă mișcarea din Senat, de unde s-a lansat astăzi o torpilă care va distruge atât PDL, cât și PPDD. Unii analiști au început, deja, să se preocupe de soarta democrației, odată ce devine clar că PDL va ajunge lângă PNȚCD. Ei ne avertizează că Parlamentul, în 2013, va avea doar două partide mari: PSD și PNL, mai mulți reprezentanți ai minorităților, inclusiv cea maghiară (cu voturile împărțite de cel puțin două partide și reduse la jumătate), plus câțiva parlamentari exotici (Dan Diaconescu, Irinel Columbeanu, dar și, vai Doamne!, liderii PDL care vor scăpa din naufragiu).
Acesta ar fi, astăzi, efectul votului uninominal pur, cerut cu glas înalt de Băsescu, încă din 2008. Fără prag electoral și fără redistribuire, votul va da mandatele celor care ies pe primul loc, adică reprezentanților USL. Teoretic, USL ar putea atinge chiar și 90 la sută. Baronii PDL, UNPR sau cei ai UDMR vor reuși să-și trimită câțiva oameni în Parlament, iar exponenții curentelor anti-sistem vor prinde și ei câte un loc, două, la spectacol.
Echipa lui Băsescu cade în groapa săpată chiar de acesta. Băsescu se simțea tare în 2008 și se baza pe simplificarea votului pentru a-și transforma majoritatea electorală fragilă într-una de două treimi, ca număr de mandate în Parlament. Noroc că s-a certat cu toată lumea, iar balanța puterii nu i-a permis acest joc.
E rău pentru democrație că dispare PDL? Nu cred. Dacă o guvernare atât de dezastruoasă ca aceea prin care am trecut nu e sancționată în alegeri, ceilalți se vor purta și mai rău cu românii.
Dar omorârea PPDD, înainte de a se naște, nu e un gest antidemocratic? Cred că PPDD are tot atâta legătură cu democrația câtă avea Benito Mussolini. Un ziarist, ca și Dan Diaconescu, care a exagerat, uitând că un partid democratic nu e televiziune de tip tabloid. Promisiunile fanteziste (20.000 de euro, casă de la stat, arestări în 24 de euro) au adus audiență, dar au și risipit încrederea unei mari părți a electoratului. Practic, Dan Diaconescu s-a blocat la 20 la sută, procentul lui Vadim din 2000. Restul românilor nu pot accepta că primesc bani dacă mută telecomanda pe OTV, sau că Elodia va fi ministrul Justiției, așa că resping partidul din start.
Ne îndreptăm, deci, spre un sistem cu două partide mari, bine definite ideologic. Dacă PDL va reuși să treacă prin deșertul opoziției simbolice, am avea, după un alt ciclu electoral, trei partide, ca în Marea Britanie.
Desigur, dacă guvernarea celor două mari va fi un nou dezastru, contorul se dă la zero. La o reprezentare parlamentară de 70 de procente, frustrarea publicului va fi pe măsură. PDL poate renaște, abia atunci ar avea șanse un PPDD reformat, rămas anti-sistem, dar care a abandonat magia în favoarea profesionalismului etc.
Ca și în meteorologie, prognozele politice pe termen lung sunt, de fapt, jocuri de noroc. Cert este că pentru PDL și PPDD, avem o avertizare de tip nowcasting: votul uninominal pur, marca Băsescu, le lasă pradă furtunii.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
