Băsescu, bolnav. A fost sau va fi?
Alcoolismul este o boală. Insomnia, la fel. Depresia se tratează, dar, scăpată de sub control, poate duce la sinucidere și cancer. În timp, însă. Din acest punct de vedere, interviul lui Stelian Tănase, cu boala lui Băsescu, este o banală manevră de PR, menită să-i crească traficul pe blog.
În fond, a înșirat niște boli frecvent asociate cu stresul funcției, pe care le-au avut și Churchill și Elțin, de exemplu. Atenție, ambii și-au dus la termen mandatele! Restul e mitologie: că i-au spus unii de la Cotroceni, că a auzit el...parcă așa spune și Vadim, că îl informează ofițeri din Servicii. Măcar, pe liderul PRM îți vine să-l crezi. Unde mai pui că zvonurile privind boala lui Băsescu, lansate de Vadim în 2010, au avut un scop mai înalt decât reclama unui blog. Băsescu se afla la începutul mandatului de putere personală fără limite, odată ce pusese mâna și pe Guvern și pe Curtea Constituțională și pe Parchete și pe ce mai vreți dvs. Mai mult, până în iunie 2010, a avut de partea sa și majoritatea opiniei publice. În acele momente, era foarte ușor pentru Băsescu să lichideze presa, sau orice opoziție la regimul său de dictatură ”populară”. Nu cerând ”organelor” să acționeze, ci așteptând ca acestea să dezlănțuie prigoana din servilism.
Tema cancerului prezidențial, cultivată de Vadim Tudor, a prins la o mare parte a populației și a tăiat elanul pupincurist al slujbașilor Puterii. Măi, dacă e adevărat și moare Băsescu, nu intru la abuz în serviciu? și-or fi spus aceștia. După ce Băsescu s-a demascat, impunând curbele de sacrificiu și atacând dur păturile sărace și mai ales pe sinistrați, în timpul inundațiilor, nu mai era nevoie de mitul bolii prezidențiale. Ostilitatea electoratului și imaginea de regim pe cale de prăbușire au făcut să supraviețuiască democrația. Nu pentru că ar fi la ea acasă în România, ci pentru că, din nou, pristandacii s-au temut de o schimbare de Putere. Personal, cred că Vadim Tudor și publicațiile sale au avut un rol important în păstrarea speranței populare și în limitarea abuzurilor prezidențiale.
Tema bolii este epuizată, în acest moment. Singurul argument care ar mai putea s-o susțină este lipsa unui anunț oficial privind starea de sănătate a președintelui, cum s-a făcut, parțial, în 2010. Evident, nu este exclusă prezența unui cancer încă nedetectat, așa cum nimeni nu poate spune că este lipsit de acest risc, până nu-și face toate analizele. Și doar o oră sau două după aceea. Dar asta nu înseamnă că omul e bolnav sau că nu își va duce la capăt mandatul, din motive medicale. L-am văzut pe Băsescu de la un metru, la aniversarea BNR și pot să spun, din experiența unui om cu pregătire medicală, că nu arăta bolnav, în sensul la care se gândesc cei care au luat în calcul tema bolii fatale. L-am văzut la televizor, după concediu și pot să spun că este exclus ca un pacient cu cancer să fi stat atâta vreme la soare și să nu i se facă rău. Oricine poate vedea diferența între paloarea lui Stelian Tănase, care se luptă cu o boală gravă, dar tratabilă și bronzul președintelui.
Practic, românii nu mai au nevoie de astfel de proptele emoționale. Epoca lui Băsescu se apropie de sfârșit și pentru a scăpa de el nu trebuie să îi înțepe poza cu ace. Ar fi și nedrept să nu se poată răzbuna, votând pentru USL, deci pentru demiterea lui Băsescu. De ce să ne dorim să-l facă scăpat o ”scutire” medicală?
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
