EXCLUSIV  Bătaie de joc cu reciclarea! Oamenii de la sate pierd mii de lei. Pentru a-și putea recupera garanția de 50 bani, ar trebui să meargă 35 de kilometri

Sistemul de Garanție-Returnare a fost implementat, în România, la sfârșitul lunii noiembrie anul trecut. Au trecut 8 luni de atunci, însă în mediul rural se pare că mai avem de așteptat până să apară acele aparate de colectare. Nu vă gândiți că românii de la sate sunt scutiți de plata garanției, nu, ci doar de dreptul de a-și recupera cei 50 de bani.

Să luam o familie de 4 membri, doi copii și doi adulți, care zilnic consumă 2 litri de apă fiecare. Avem 4 pet-uri, 2 lei pe zi, 14 lei pe săptămână, 60 de lei pe lună, 720 de lei pe an. În aceste 8 luni de când sistemul a fost implementat, familia a pierdut 480 de lei.

În comuna Vetrișoaia, județul Vaslui, trăiesc aproximativ 3.000 de persoane. Cel mai apropiat aparat SGR se află la Huși, la 35 de kilometri distanță. Câți dintre oamenii care locuiesc la sat au posibilitatea de a se deplasa pe o distanță de 35 de kilometri pentru a recicla pet-uri sau dozele și să-și recupereze garanția? Puțini, foarte puțini.

În Salcia Tudor, o comună din județul Brăila, situația este asemănătoare. Cine dorește să își recupereze garanția trebuie să meargă în comunele mai mari, unde sunt supermarket-uri, însă problema - în ceea privește deplasarea în orașele vecine sau în comunele mai mari - este că am cheltui mai mulți bani pe transport decât am recupera din garanțiile pe sticle.

În Mălini, Suceava, un proprietar al unui magazin alimentar a găsit o soluție. Toți cei care cumpără de la el produse în ambalaje conforme SGR, le pot returna la același magazin, în acest fel cumpărătorul își primește garanția înapoi, iar patronul merge în cel mai apropiat oraș pentru a-și recupera, la rândul său, banii. Dar câți dintre patronii de magazine alimentare din România au posibilitatea de a face acest lucru? Răspunsul este simplu: foarte puțini. În satul Alba, comuna Hudești, județul Botoșani, situația este la fel ca celelalte prezentate mai sus, iar exemplele pot continua.

Așadar, de plătit - plătim cu toții. Legea-i lege pentru toată lumea, chiar dacă autoritățile nu ne pun la dispoziție toate resursele, cetățeanul trebuie oricum să plătească. Implementăm un sistem doar să se vadă că mai facem câte ceva în țara asta, nu interesează pe nimeni faptul că, în satele din România, abia se poate trăi. 50 de bani azi, 50 de bani mâine, și s-a dus pâinea unui pensionar care abia se descurcă de pe o zi pe alta. Și nu, nu contest sistemul, ci modul în care a fost implementat. Ori mulțumim pe toată lumea, ori mai așteptăm până suntem gata să-l punem în aplicare.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News