Bătălia de la Maraton. Originea cursei care poartă acest nume - File de istorie

Constrângerile economice i-au determinat pe ionieni să se răscoale împotriva perșilor și au cerut sprijinul grecilor din Europa de astăzi. Cu ajutoul Atenei și Eretriei, coloniile grecești au atacat forțele persane, însă au fost înfrânte decisiv în bătălia de la Lade. Dorind să se răzbune pe atenieni pentru spijinirea revoltei antipersane, dar și să își consolideze stăpânirea sa în Tracia, regele Darius I și-a pus în mișcare întreaga flotă și armată și a traversat Marea Egee conform lui Herodot cu 200.000 de soldați și 10.000 de călăreți în 600 de corăbii.

Miltiade

După cucerirea și distrugerea mai multor cetăți(chiar și Eretria), inclusiv insula Eubeea din vecinătatea Atenei a acceptat suzeranitatea persană, oferind simbolic apă și pământ lui Darius. Orientalii au ancorat în golful orașului Maraton, aflat la doar 40 de km de Atena. Vestea debarcării lor a ajuns la Atena și a provocat panică. Grecia era în pericol să dispară înainte de a avea șansa să se cristalizeze într-o națiune, ea fiind compusă la acea vreme din orașe-state neunificate.

Miltiade, cu 20.000 de ostași (sursele variază) înarmați sumar, instruiți în grabă și fără experiență, a pornit împotriva inamicilor. Regulamentul militar îl obliga să împartă conducerea cu alți 9 generali. În plus la greci exista o anume presiune. Dacă se întorceau învingători, erau suspectați că ar fi vrut să exploateze victoria în scopuri politice și își pierdeau din credibilitate. Marele noroc al lui Miltiade a fost că în ziua bătăliei la comandă era Aristide. Acesta, fiind un om cinstit, a recunoscut că Miltiade era un strateg mai bun ca el și i-a cedat locul.

Citește și: Medicul Gheorghe Burnei a operat fiind în cârje. Operație-maraton de trei ore

Noul comandant știa că armata persană era puternică în centru și slabă pe flancuri. Luați individual erau oșteni remarcabili, dar nu se pricepeau la manevre colective. Bătălia de la Maraton s-a încheiat cu victoria elenilor. Conform surselor istorice, toate grecești, 6.400 de perși au fost uciși, iar în randul apărătorilor au existat doar 192 de victime ateniene și 11 de la Plateea (cifre ce sunt puțin credibile).

Infanterie persană

În scenă intră celebrul Fedippide. Acesta era curier profesionist și a fost însărcinat înainte de luptă să se ducă la Sparta (la circa 210 de km.) să ceară ajutor. Spartiații nu au dorit să lupte deoarece ei puratu război doar când era lună plină, nedorind să îi supere pe zei. După ce a parcurs 420 de km. Fedippide și-a dovedit vitejia împotriva perșilor. După bătălie i s-a ordonat să alerge pânâ la Atena, pentru a da vestea stălucitei victorii. Acesta a alergat cei 42 de km în aproximativ 4 ore, a strigat “Nenikikamen!” (Am învins!), după care s-a prăbușit la pământ și a murit.

Moartea lui Fedippide

Grecii au considerat că niciodată un om nu a avut parte de o moarte mai glorioasă și au hotărât, ca în amintirea curajosului soldat, să introducă proba de maraton în cadrul Jocurilor Olimpice. Legenda maratonului nu este legată însă numai de numele Greciei antice, însăși casa regală britanică a avut un cuvânt de spus. La Jocurile Olimpice din anul 1908, coroana a pretins ca startul la maraton să se dea din fața palatului Windsor, astfel încât familia să poată urmări de la fereastră startul competiției. Astfel s-a oficializat distanța probei ca fiind 42,195 de km, exact distanța de la palat la stadionul Olimpic, unde era linia de sosire era exact în fața lojei regale.

Trei atleți pregătindu-se pentru Jocurile Olimpice din 1896

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News