Bătălia pentru Justiție, miza anului 2016
Alegerile locale și generale din 2016 reprezintă doar o mișcare de suprafață, adevăratul cutremur al anului viitor se va petrece departe de ochii publicului. Întâmplător, scrutinele se suprapun cu alegerile din CSM și cu numirile grele din Justiție, pentru funcțiile de șef la DNA, DIICOT, procuror general și președinte al ICCJ.
Din nefericire, deși la suprafață alegerile vor fi promovate intens de către toți actorii politici și mediatici, în spatele cortinei “gulerele albe” au început deja bătălia pentru preluarea Justiției, scrie Alexandru Cumpănașu într-un editorial pentru DCNews.
Oameni din Justiție, complici cu ”gulerele albe”
Mai grav decât dorința de obținere a puterii totale din partea unor grupuri infracționale este complicitatea unor oameni din Justiție care pentru orgoliul personal sau interese minore fac și vor face jocul celor care îi manevrează. Dacă Justiția (în sensul cel mai larg), va ajunge sub controlul unor structuri politice sau mafiote, România va sări de pe harta NATO a securității garantate și stabilității în regiune, avertizează Cumpănașu.
Ajunsă în mâna acestor grupări cu ajutorul unor oameni de bună-credință, dar care au acumulat enorme frustrări și nemulțumiri personale, România va deveni un stat confiscat, paralizat, așa cum a mai fost în perioada de după 1989. Țara riscă să ajungă alături de Belarus, Ungaria sau alte țări în care democrația se află în pericol, susține Cumpănașu. Partenerii euro-atlantici, care rămân din ce în ce mai mult atlantici, privesc deja cu îngrijorare aceste mișcări subterane puțin cunoscute, prin care se dorește controlarea Consiliului Superior al Magistraturii și etapizarea unei îndepărtări treptate de NATO și valorile sale.
Criterii pentru nominalizările din Justiție
Nominalizările trebuie să țină cont de următoarele criterii, arată Al. Cumpănașu:
- orientare euro-atlantică dovedită fără echivoc din partea persoanei respective,
- patriotism și loialitate față de statul român,
- rezultate în domeniul de activitate (corupție, evaziune fiscală, crimă organizată) prin activitățile de execuție și de conducere ale celor propuși,
- integritate profesională dovedită și verificabilă de către instituțiile statului,
- capacitate de relaționare și comunicare atât cu mediul extern (ambasade, parteneri instituționali), cât și cu instituțiile cu care aceștia trebuie să coopereze pentru îndeplinirea actului de justiție.
În procesul de selecție și de nominalizare atât Ministerul Justiției, cât și Consiliul Superior al Magistraturii au obligația de a prezenta public și de a supune dezbaterii publice persoanele propuse, transparentizarea acestui proces evitând orice fel de dubii cu privire la înțelegeri obscure între politicieni.
În același timp însă, Ministrul Justiției are obligația să evalueze activitatea celor propuși acum 3 ani și să ofere drept de “preemțiune” la ocuparea funcțiilor celor care în această perioadă și-au dovedit eficiența și loialitatea față de orientarea democratică și euro-atlantică a României.
Testarea psihologică, impusă prin lege
În același timp, analizând activitatea Justiției din ultimii 26 de ani, dar cu precădere din ultimii 12 ani, pot observa câteva deficiențe grave ale sistemului de management care pot fi corectate prin:
1. Creșterea mandatelor șefilor de Parchete și șefilor Instanțelor de la 3 ani la 4 ani, deoarece un mandat de 3 ani reprezintă mult prea puțin pentru a desțeleni mentalități și pentru a pune în practică un plan de management coerent.
2. Reducerea de la 6 ani la maximum 4-5 ani a mandatului membrilor CSM, pe mandat colectiv și nu individual, cu obligația revenirii la locul de muncă anterior ocupat; un mandat de 6 ani este prea lung și duce la ruperea de sistem a magistratului și a muncii efective de realizare și judecare de dosare.
3. Creșterea ponderii reprezentării straturilor superioare ale instanțelor în cadrul CSM, ținând cont de faptul că în acest moment Curțile de Apel reprezintă coloana vertebrală a sistemului judiciar, dar în ceea ce privește reprezentarea acestora în cadrul CSM, magistrații de la Curțile de Apel au același regim cu cei de la Judecătorii unde experiența este mult redusă.
4. Impunerea prin lege a testării psihologice periodice așa cum în cazul altor profesii cu răspunderi diferite, dar la fel de mari, aceasta există.
Iată, integral, editorialul scris de Alexandru Cumpănașu pentru DCNews:
Bătălia pentru Justiție, miza anului 2016
”Analizele realizate până acum privitoare la anul 2016 prezintă, în mod fals, drept miză principală fie alegerile locale din luna iunie, fie alegerile parlamentare din luna noiembrie.
Desigur, în mod normal, aceasta ar fi într-o societate democratică analiza corectă, deoarece democrația funcționează prin puterea poporului care se manifestă prin vot.
În cazul României însă, dezbaterile politice și alegerile sunt doar miza de suprafață într-un an în care acestea se suprapun cu alegerile din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) pentru funcția de Președinte, dar și nominalizările pentru funcțiile de: Procuror general și procurori adjuncți ai Procurorului general din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Procuror-șef și Procurori-șefi adjuncți ai Procurorului-șef din cadrul Direcției Naționale Anticorupție (DNA, Procuror-șef, Procuror-șef adjunct și Procurori-șefi de secții din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism (DIICOT), precum și de Președinte al Înaltei Curți de Casații și Justiție a României (ICCJ).
În mod normal și democratic, formarea noilor Consilii locale, alegerea primarilor, alegerea parlamentarilor și formarea unui nou guvern ar trebui să fie de departe cea mai importantă bătălie din perspectiva cetățenilor, indiferent de orientarea politică sau doctrinară. Din nefericire, deși la suprafață acestea vor fi elemente prezentate și promovate intens de către toți actorii politici și mediatici, în spatele cortinei se ascunde un crunt adevăr: “gulerele albe” au început deja bătălia pentru preluarea Justiției. Sub umbrela unei dispute politice, cu mize reale dealtfel pentru cetățeni, pentru că primarii administrează comunitatea, iar parlamentarii decid formarea guvernului, se vor da lupte grele în colțuri nevăzute.
Frustarea, ura, nemulțumirea, adversitatea personală, interesul economic determină deja din ce în ce mai mulți actori, indiferent de zona din care provin (politică, administrație, servicii, societate civilă, justiție, grupuri infracționale organizate care includ sau nu precedentele categorii) să încerce implantarea în zone strategice, fie pentru protecție, fie pentru atac, a unor oameni care să răspundă unor nevoi și interese cu nimic în comun cu justiția și aplicarea legii. Această miză este, de departe, cea mai importantă, deoarece, dacă Justiția (în sensul cel mai larg), indiferent dacă este vorba de Poliție judiciară, Parchet sau Instanțe, va ajunge sub controlul unor structuri politice sau mafiote, România va sări de pe harta NATO a securității garantate și stabilității în regiune. Acest lucru se poate întâmpla prin folosirea Justiției ca armă defensivă sau ofensivă în apărarea sau promovarea unor interese economice sau politice, ducând România alături de Belarus, Ungaria sau alte țări în care democrația se află în pericol.
Ajunsă în mâna acestor grupări cu ajutorul unor oameni de bună-credință, dar care au acumulat enorme frustrări și nemulțumiri personale, România va deveni un stat confiscat, paralizat, așa cum a mai fost în perioada de după 1989.
Naivitatea și lipsa aptitudinii de comunicare publică a doamnei Ministru al Justiției, care a lucrat în mare parte în zona tehnică, cu o reputație și apreciere din partea tuturor organizațiilor unde și-a desfășurat activitatea, au scos la iveală un “porumbel” care a bucurat acele zone “negre” ale societății.
Declarațiile doamnei Ministru din data de 22 decembrie 2015 au reprezentat pentru orice om cu o minimă inteligență un semnal bizar, neclar, încețoșat cu privire la un domeniu asupra căruia “șacalii” au dat de mai bine de un an asaltul.
Am reacționat deîndată la interviul doamnei Ministru mai mult datorită lipsei de coerență și claritate a mesajelor, solicitând explicații suplimentare față de fraze ambigue, contradictorii și incoerente. Declarațiile nu au reprezentat altceva decât oxigen pentru găștile “gulerelor albe”, care s-au simțit încurajate, măcar public, în efortul lor de a dărâma un sistem și de a-l controla.
Nu am niciun dubiu astăzi că declarațiile făcute au reprezentat doar o gafă de comunicare publică văzând clarificările de a doua zi ale Ministrului Justiției.
Revenind la miza anului 2016, va fi un an în care Rusia va da o bătălie crucială de supraviețuire ca mare putere, în care Uniunea Europeană, conform declarațiilor domnului Martin Schulz, se va afla într-o mare dificultate de unitate, coerență, dar și de existență efectivă, dacă ne uităm la reformele propuse de Marea Britanie și posibila ieșire a acesteia din UE, la acestea adăugându-se fantome reînviate la nivel regional care, mai mult ca oricând, vor acționa în 2016 pentru destabilizarea României.
Într-un astfel de context, succesul unor grupări transpartinice ce își doresc subjugarea Justiției și ulterior confiscarea puterii totale, cu viziuni anti-euro-atlantice, ar conduce la o vulnerabilizare extremă a statului român sub aspectul integrității teritoriale, păcii sociale și securității fiecărui individ. Acest lucru s-ar întâmpla într-un scenariu extrem, dacă Justiția, cu toate componentele ei, ar deveni un simplu instrument în mâna acelor grupuri descrise.
Astfel, partenerii euro-atlantici ar renunța la Parteneriatul strategic cu România, la încrederea câștigată și consolidată în timp, nemaiavând încredere într-un sistem condus de grupări mafiote. În acest moment, politicieni cu viziuni anti-americane sau anti-euro-atlantice și-au dat deja mâna cu grupuri infracționale dovedite, pregătind asaltul prin intermediul unor instituții democratice în vederea confiscării puterii de stat prin confiscarea Justiției.
Aceasta este prima analiză dintre multiplele care vor fi publicate cu privire la miza reală a anului 2016 din dorința de a aduce la suprafață penumbrele unui război subteran care riscă să submineze atât trecutul, cât și prezentul, dar mai ales viitorul României.
Mai grav decât dorința de obținere a puterii totale din partea unor grupuri infracționale este complicitatea unor oameni din Justiție care pentru orgoliul personal sau interese minore fac și vor face jocul celor care îi manevrează.
Partenerii euro-atlantici, care rămân din ce în ce mai mult atlantici, privesc deja cu îngrijorare aceste mișcări subterane puțin cunoscute, tertipuri prin care se dorește controlarea Consiliului Superior al Magistraturii și etapizarea unei îndepărtări treptate de NATO și valorile sale.
Pentru că am început de la declarațiile doamnei Ministru al Justiției, cel mai potrivit lucru ar fi ca dumneaei să aibă un grad de cumpătare și reținere în oferirea de mesaje publice în această perioadă care precede nominalizări pentru întreg sistemul de justiție tocmai pentru a nu potența avântul celor descriși mai sus.
Dintr-o perspectivă pur personală consider că o procedură de selectare și nominalizare a procurorilor și președintelui ICCJ este necesară, dar și mai important și necesar este ca aceste nominalizări, indiferent cine vor fi persoanele, să țină cont de câteva criterii ce nu apar în mod normal la un concurs pentru ocuparea unei funcții, respectiv:
- orientare euro-atlantică dovedită fără echivoc din partea persoanei respective,
- patriotism și loialitate față de statul român,
- rezultate în domeniul de activitate (corupție, evaziune fiscală, crimă organizată) prin activitățile de execuție și de conducere ale celor propuși,
- integritate profesională dovedită și verificabilă de către instituțiile statului,
- capacitate de relaționare și comunicare atât cu mediul extern (ambasade, parteneri instituționali), cât și cu instituțiile cu care aceștia trebuie să coopereze pentru îndeplinirea actului de justiție.
În procesul de selecție și de nominalizare atât Ministerul Justiției, cât și Consiliul Superior al Magistraturii au obligația de a prezenta public și de a supune dezbaterii publice persoanele propuse, transparentizarea acestui proces evitând orice fel de dubii cu privire la înțelegeri obscure între politicieni.
În același timp însă, Ministrul Justiției are obligația să evalueze activitatea celor propuși acum 3 ani și să ofere drept de “preemțiune” la ocuparea funcțiilor celor care în această perioadă și-au dovedit eficiența și loialitatea față de orientarea democratică și euro-atlantică a României.
Anul 2013 a fost un an în care aceleași bătălii au fost date cu mai puțină îndârjire și patimă, însă nu doresc să-mi aduc aminte nivelul de presiune, interesele obscure, amenințările reciproce care au avut loc în acea perioadă atât la vedere, cât și în spatele ușilor închise între diverse persoane sau grupuri.
Avantajul de a comunica intens cu mediul diplomatic m-a adus în postura de a cunoaște mai mult decât mi-aș fi dorit, însă în cele din urmă s-a găsit o soluție de echilibru, agreată politic ce-i drept, care a reușit, în anumite zone (combaterea corupției, a evaziunii fiscale), să performeze și să asigure un climat de încredere tuturor partenerilor occidentali că România nu devine o a doua Ucraină.
Perioada tensionată din anul 2013, cu puține informații care au răzbătut în spațiul public, mă face să-mi creez temeri cu atât mai mari pentru anul 2016.
Dincolo de orice concurs, în astfel de funcții sunt extrem de importante, pe lângă o probitate profesională, valorile personale indubitabile: loialitate față de țară, capacitatea de a rezista unor presiuni politice sau din partea unor grupuri infracționale, rezistența la corupere cu ajutorul banilor sau a puterii personale căpătată în astfel de funcții și, mai presus de toate, un set de cunoștințe care exced activitatea de zi cu zi în cadrul unui Parchet sau unei Instanțe, cunoștințe care să dea capacitate de evaluare acestor persoane între diversiune, intoxicare și adevăr.
Activitatea de cercetare penală este una tehnică, dar la acest nivel este necesară o viziune de ansamblu și o minte limpede care să prioritizeze interesul național al României în contextul oricăror activități de zi cu zi. Astfel, Ministrul Justiției are o oportunitate istorică, aceea de a face ceea ce este corect și necesar fără a fi condiționat politic.
În același timp, analizând activitatea Justiției din ultimii 26 de ani, dar cu precădere din ultimii 12 ani, pot observa câteva deficiențe grave ale sistemului de management care pot fi corectate prin:
1. Creșterea mandatelor șefilor de Parchete și șefilor Instanțelor de la 3 ani la 4 ani, deoarece un mandat de 3 ani reprezintă mult prea puțin pentru a desțeleni mentalități și pentru a pune în practică un plan de management coerent.
2. Reducerea de la 6 ani la maximum 4-5 ani a mandatului membrilor CSM, pe mandat colectiv și nu individual, cu obligația revenirii la locul de muncă anterior ocupat; un mandat de 6 ani este prea lung și duce la ruperea de sistem a magistratului și a muncii efective de realizare și judecare de dosare.
3. Creșterea ponderii reprezentării straturilor superioare ale instanțelor în cadrul CSM, ținând cont de faptul că în acest moment Curțile de Apel reprezintă coloana vertebrală a sistemului judiciar, dar în ceea ce privește reprezentarea acestora în cadrul CSM, magistrații de la Curțile de Apel au același regim cu cei de la Judecătorii unde experiența este mult redusă.
4. Impunerea prin lege a testării psihologice periodice așa cum în cazul altor profesii cu răspunderi diferite, dar la fel de mari, aceasta există.
Îmi exprim speranța că, înainte de episodul doi al acestui “ghid de orientare în jungla puterii”, statul român va rămâne în continuare puternic și va rezista, oferind atât cetățenilor, cât și partenerilor occidentali predictibilitatea și responsabilitatea pe care aceștia le așteaptă”.
Nota redacției: Alexandru Cumpănaşu este Preşedinte al Asociaţiei pentru Implementarea Democraţiei, Preşedinte al Coalitiei Naţionale pentru Modernizarea României (CNMR) şi Înalt Reprezentant al Asociaţiei Atlantice a Tinerilor Lideri Politici (Atlantic Association of Young Political Leaders - AAYPL) pentru România şi Republica Moldova. De 14 ani este implicat activ în cadrul societăţii civile din România. Din martie 2015 este realizatorul şi moderatorul emisiunii TV „Ambasador România”, difuzată pe postul Realitatea TV. Este Directorul Institutului de Relaţii Internaţionale din cadrul Academiei de Știinţe ale Securităţii Naţionale şi speaker pe teme de politică externă pentru Colegiul Naţional de Informaţii, Colegiul Naţional de Afaceri Interne şi pentru partidele politice (PNL, PSD, UNPR). De asemenea, este membru al Comitetului Strategic pentru evaluarea şi sprijinul Direcţiei Generale Anticorupţie din cadrul Ministerului Afacerilor Interne. A făcut parte din delegaţia României pentru politica comună şi de securitate a Europei la invitaţia Guvernului Germaniei şi a fost participant al Programului Departamentului de Stat al Statelor Unite ale Americii: „The International Visitor Leadership Program (IVLP)”.
Titlul de homepage, lead-ul și intertitlurile aparțin redacției, răspunderea textului revine autorului.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
