Am putea produce baterii din deșeuri nucleare?
Două companii se străduiesc să producă diamante din deșeuri nucleare și să le transforme în baterii utilizabile. Cu toate acestea, în timp ce una dintre firme se concentrează pe aplicații care par să se alinieze cu tehnologia, cealaltă explorează utilizări care par să fie incompatibile cu ceea ce a fost demonstrat până în prezent. Dar ce reprezintă, de fapt, aceste baterii de diamant din deșeuri nucleare?
Cu șapte ani în urmă, cercetătorii de la Universitatea din Bristol (Anglia) au anunțat că au creat un prototip de baterie prin conversia deșeurilor nucleare în diamante. Teoretic, aceste baterii de diamant din deșeuri nucleare ar putea reprezenta o soluție pentru gestionarea problemelor legate de deșeurile nucleare, furnizând în același timp o sursă de energie mai adaptată cerințelor din vremurile moderne, scrie IFL Science.
Centralele nucleare generează o varietate de izotopi radioactivi în cadrul procesului de producere a energiei. Transformarea acestor izotopi într-o formă de combustibil viabil pentru reactoarele nucleare a fost inițial considerată o perspectivă promițătoare, însă implementarea practică s-a dovedit a fi mult mai complicată și costisitoare decât anticipaseră cercetătorii.
Procesul de utilizare a izotopilor radioactivi ca și combustibil implică tehnologii avansate de separare și rafinare, precum și metode eficiente de gestionare a deșeurilor rezultate. Astfel, dezvoltarea unui ciclu de combustibil bazat pe acești izotopi a întâmpinat obstacole semnificative în ceea ce privește eficiența și costurile implicate.
În plus, stocarea sigură pe termen lung a deșeurilor radioactive provenite din acest proces reprezintă o provocare majoră. Necesitatea asigurării unei eliminări sau depozitări sigure a acestor deșeuri pentru perioade extinse de timp adaugă complexitate și costuri suplimentare. Gestionarea corectă a deșeurilor radioactive este esențială pentru a preveni riscuri pentru mediu și sănătatea umană.
În concluzie, deși ideea de a utiliza izotopii radioactivi ca o formă de combustibil pentru centralele nucleare este teoretică, implementarea acesteia se dovedește a fi un proces cu provocări semnificative și costuri ridicate, făcându-l mai puțin atractiv în practică.
Cel mai concludent exemplu se găsește în sondele care explorează sistemul solar exterior. Cu astfel de baterii, controlul misiunii pentru nava spațială Voyager nu ar trebui să decidă ce instrumente să oprească pentru a economisi energie. Se mai crede că ar fi utile în instalațiile de monitorizare în vulcanul Stromboli sau sub ocean.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News