BBC MUNDO: Neutralitatea Ucrainei ar putea duce la pace. Ce înseamnă, în realitate, acest lucru

Expertul în istorie militară, apărare și securitate Peter Caddick-Adams a explicat ce ar însemna neutralitatea pentru Ucraina și trece în revistă experiența altor țări din istorie care au adoptat un astfel de statut.

Zelensky, actorul devenit președinte, care acum joacă rolul vieții, este un om inteligent. A câștigat inimile unei mari părți a planetei, dar a activat și strategii pentru pace.

O carte pe care a pus-o pe masă este de a pune capăt încercărilor Ucrainei de a adera la NATO. În schimb, el s-a concentrat pe jackpot-ul pentru Kiev al apartenenței la Uniunea Europeană, blocul de 27 de națiuni care i-ar oferi o oarecare siguranță, dar mai ales beneficii economice.

Fiind un viitor membru al UE, dar nu al NATO, situația Ucrainei ar fi similară cu cea a unor țări precum Cipru, Austria, Finlanda, Irlanda, Malta și Suedia.

Insula Cipru este împărțită între Republica Cipru, susținută de Grecia, și Republica Turcă a Ciprului de Nord, susținută de Turcia. Faptul că rămân două entități separate, fiecare aparținând unui aliat NATO diferit (Grecia și Turcia), complică viitoarea sa admitere în alianța nord-atlantică.

Austria, Finlanda, Irlanda, Malta și Suedia, între timp, se consideră neutre în diferite moduri.

Având în vedere că traiectoria viitoare a Ucrainei, cu excepția interferenței Rusiei, arată similar, merită să examinăm ce ar însemna neutralitatea pentru țara președintelui Zelensky și dacă este fezabilă.

Neutralitatea înseamnă că o țară nu se aliază militar cu celelalte

Neutralitatea Austriei a fost acceptată de cele patru puteri ocupante de după cel de-al Doilea Război Mondial (Uniunea Sovietică, Statele Unite, Regatul Unit și Franța) când au părăsit țara în 1955, precum și de Austria însăși. Împiedică statul să intre în alianțe militare sau să permită baze militare străine pe teritoriul său.

Austria menține serviciul militar obligatoriu, dar, ca urmare a acestui tratat, cheltuiește puțin pentru apărare, iar armata sa este mică. Uniunea Sovietică a fost cea care a modelat această realitate pentru Austria.

Cât despre elvețieni, aceștia au fost considerați neutri pentru prima dată la sfârșitul amarului război de treizeci de ani din 1648 și reconfirmați la Congresul de la Viena din 1815, când marile puteri ale vremii au garantat neutralitatea Elveției: Austria, Franța, Regatul Unit, Prusia și Rusia.

Suedia este cealaltă țară europeană cu o lungă tradiție de neutralitate. A apărut dintr-o politică militară de nealiniere în prima jumătate a secolului al XIX-lea, după ce a fost multă vreme o putere militară puternică în Marea Baltică, și a fost proclamată oficial în 1834. La fel ca Elveția, a creat conceptul de „neutralitate armată” pentru a-și proteja statutul.

Din 1940, securitatea Suediei a depins de statutul Finlandei vecine și indirect de politica Uniunii Sovietice, iar mai târziu a Rusiei, față de Finlanda. Dintre toate războaiele purtate în ultima sută de ani, cel din Ucraina pare cel mai apropiat de războiul cunoscut sub numele de Primul Război sovietico-finlandez sau Războiul de iarnă, care a fost purtat din noiembrie 1939 până în martie 1940.

După ce Finlanda a sprijinit Germania împotriva Uniunii Sovietice, în 1944 a fost semnat un armistițiu, care a devenit Tratatul de prietenie, cooperare și asistență reciprocă dintre Uniunea Sovietică și Finlanda din 1948.

Acest tratat interzice oricărei părți să se alăture unei alianțe militare împotriva celeilalte: Finlanda nu poate permite ca teritoriul său să fie folosit pentru un atac împotriva Rusiei, dar își poate păstra neutralitatea printr-o apărare agresivă.

Spre deosebire de Elveția, neutralitatea Finlandei nu este protejată de garanții internaționale și, ca și a Austriei, este un caz de neutralitate forțată.

Neutralitatea Ucrainei

Orice neutralitate viitoare ucraineană ar trebui probabil să se bazeze pe un acord internațional, precum cel care a creat neutralitatea elvețiană sau austriacă, pe lângă autoapărarea agresivă, precum cea practicată de Suedia și Finlanda, scrie BBC MUNDO.

În afara NATO, Suedia tocmai a anunțat o creștere a cheltuielilor sale pentru apărare de la 1,3% din PIB la 2% „cât mai curând posibil”. Odată cu serviciul militar obligatoriu - care a fost suspendat în 2010 și reintrodus în 2018 - numărul personalului în uniformă va continua să crească.

Același lucru este valabil și pentru Finlanda, un vecin al Suediei, care s-a bazat întotdeauna pe serviciul național și ale cărei cheltuieli militare au fost întotdeauna semnificative. Cu toate acestea, atât Suedia, cât și Finlanda își reevaluează acum atitudinea față de aderarea la NATO, opinia publică din ambele țări fiind puternic în favoarea organizației.

Agresiunea rusă în Ucraina a declanșat o cursă a înarmărilor în Europa, care nu a mai fost văzută din 1914

Istoria a arătat că declararea neutralității și respectarea ei sunt două chestiuni diferite. Nu va fi suficient ca Ucraina să anunțe pur și simplu neutralitatea. Pe baza experienței din alte părți ale Europei, va fi necesară o cheltuială minimă de apărare în timp de pace de 1,5-2% din PIB.

Și, președintele Zelensky va căuta, de asemenea, garanții internaționale mai puternice decât cele oferite în Memorandumul de la Budapesta din 1994, în care Federația Rusă, Regatul Unit și Statele Unite au asigurat că nu amenință Ucraina, Belarus și Kazahstan cu forță militară sau constrângere economică, în schimbul renunțării la armele lor nucleare în urma dizolvării Uniunii Sovietice.

Lumea a intrat într-o nouă eră, iar Ucraina este puțin probabil să rămână din nou pe margine.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News