Analistul H.D. Hartmann a comentat schimbarea istorică de astăzi, din Israel, după ce premierul Benjamin Netanyahu a fost înlocuit din funcție, după 12 ani.
"Prin votul Knesset - Parlamentul israelian - Bibi Netanyahu îşi încheie epoca davidiană, de 12 ani neîntrerupţi în funcţia de prim-ministru al statului Israel. Cu 69 de voturi pentru, 59 împotriva şi un vot de abţinere, Naftali Bennett devine prim-ministru al acestui stat. O schimbare isorica, având în vedere faptul că, din punct de vedere al alegerilor - patru în ultimii doi ani - niciunul din cei doi, nici Bibi Netanyahu, nici opoziţia reprezentată de această alianţă formată din şapte partide nu a reuşit să obţină o majoritate crucială şi clară pentru desemnarea prim-ministrului.
Noul şef al Parlamentului israelian, care este format dintr-o singură cameră decizională, Knesset, este Mickey Levy, care este un centrist, membru al partidului Yesh Atid. La 69 de ani, fostul poliţist şi şeful comandamentului antiterorist din cadrul poliției oraşului Ierusalim a devenit un punct central al politicii israeliene, astăzi, făcând faţă unui tir neobosit al lui Bibi Netanyahu, care îl acuză, alături de toate cele şapte partide care formează noua coaliţie de guvernământ de la Ierusalim, de trădarea interesului israelian.
Bibi Netanyahu, fără discuţie, a avut un discurs valedictorian, în care a prezentat succesele administrației sale, începând cu stabilizarea dosarului iranian, stabilizarea relaţiilor cu ţările arabe din jur, mutarea ambasadei americane la Ierusalim, precum şi imensul succes economic al reformelor sale, transformarea Israelului dintr-o "ţară de periferie a economiei mondiale", într-o supraputere. Şi ne referim, aici, la supraputerea medicală, care este, astăzi, în Israel, precum şi la supraputerea IT.
Bibi va fi avut o față furioasă, supărată şi perfect de luptător atunci când va atenţiona că "zilnic vă voi conduce în această luptă împotriva viitorului Guvern". La finalul cuvântării sale, Bibi Netanyahu va spune "eu am condus o putere, sper ca voi să faceţi la fel". Un destin politic excepțional se încheie, astăzi. Cei 12 ani neîntrerupţi de conducere a statului Israel se adaugă celorlalți trei ani. Practic, Bibi Netanyahu fiind cel mai longeviv premier din istoria statului israelian, depăşindu-l în cifre pe Ben Gurion, fondatorul statului.
Pe Naftali Bennett nu îl aşteaptă zile uşoare. Naftali Bennett, fost protejat al lui Bibi Netanyahu, fost ministru în guvernul său, considerat de către dreapta tradiţionalistă şi dreapta fundamentalistă din Israel, precum şi de către religioşii fundamentalişti care formează alianța politică condusă de Bibi Netanyahu un trădător al acestora, a depus jurământul.
Va fi o perioadă grea, de tranziţie, într-un stat aflat sub ameninţări diverse şi permanente. Va fi vorba de o politică de excepţie din punctl de vedere al analiștilor şi probabil că, dacă va rezista în următorii doi ani - pentru că este prim-ministru pentru doi ani, urmând ca aliatul său principal, peste doi ani, să devină prim-ministru - probabil că se va intra în istoria Israelului cu o nouă formulă politică extrem de interesantă, prin care partidele mici care obţin între 3 şi 7 voturi în Knessett devin pioni principali ai stabilității oricărei coaliţii.
Să nu uităm că Knessett are doar 120 de membri, cameră unică decizională. Așadar, pivotul constituţional al formării noului Guvern este puţin numeros pentru Israel. Se intră într-o nouă epocă împreună cu Naftali Bennett şi datorită prezenţei unui partid arab care provine din sedimente islamiste tradiționale, dar un partid care a decis să sprijine cu doar cele 3 voturi, care au fost cruciale, noua coaliţie.
Bibi Netanyahu a plecat, noul rege a venit. Continuitatea democratică a statului Israel nu s-a pus niciodată în discuție, dar destinul lui Bibi Netanyahu nu va înceta să ne uimească. Aflat sub acuzaţii penale şi într-un procesul penal - el și soția lui - aflat la cârma celui mai solid şi mai important partid monolit, la ora actuală, din Knessett, destinul politic şi destinul său de cetăţean al statului Israel nu va înceta să ne uimească, în următorii ani.
Rămâne, însă, ca un zid construcţia politică, socială, economică. Întreaga sa activitate politică rămâne ca un zid de vest care să apere Israelul. Vom vedea dacă viitorul îl va confirma în opţiunile sale fundamentaliste cu privire la suveranitatea Israelului, în special în dosarul palestinian şi în dosarul implementărilor aşezărilor israeliene în Gaza şi în Cisiordania. Vom vedea dacă istoria îi va confirma poziţia sa extrem de dură faţă de Iran şi de dosarul nuclear iranian, dar, astăzi, putem spune că istoria s-a scris încă o dată în oraşul Ierusalim.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News