EXCLUSIV  Bienala de la Veneţia invadează întreaga Cetate a Dogilor

Sticla în toată strălucirea ei, la Etore Sottsass

Alături de Arsenal şi Giardini, Veneţia celebrează arta sticlei care a fost şi rămâne una dintre mândriile Cetăţii Dogilor. Magia apelor Lagunei a inspirat mulţi artişti după ce autorităţile au promulgat, în 1201, un decret care îi obliga pe sticlari să se stabilească pe insula Murano, din cauza temerilor de incendiu ale populaţiei. Timp de secole, procesele de fabricare a sticlei au fost păstrate secrete pe această insulă în care se află şi acum peste 100 de ateliere. Misterul a rămas şi atracţia pentru această materie lichidă în fuziune care a dat naştere celor mai nebune forme este şi azi la fel de puternică.

Dialog între piesele de sticlă ale lui Ettore Sottsass şi arhitectura lui Carlo Scarpa

Veneţia celebrează sticla prin intermediul mai multor expoziţii şi performance-uri, de la Ettore Sottsass, celebrul designer italian, până  la Loris Gréaud.

Este ca o bulă de răcoare, o paranteză colorată în maratonul Bienalei, în care reflecţia depăşeşte adesea emoţia.

Pe insula San Giorgio Maggiore, la Fundaţia Giorgio Cini se află o magistrală expoziţie a artei lui Ettore Sottsass de la a cărui naştere se aniversează 100 de ani. Intitulată The Glass, ea fascinează cu peste 200 de piese, de toate formele şi culorile, realizate între 1947 şi 2007 şi aparţinând, în mare parte, colecţiei galeristului olandez Ernest Mourmans.

Expoziţia Ettore Sottsass la Le Stanze del Vetro

Ettore Sottsass s-a familiarizat cu lucrul sticlei în atelierele Toso Vetri d'Arte, Venini şi Vistosi, unde a desenat piese de luminat, obiecte decorative, sculpturi în sticlă, uneori personaje amuzante. Multe dintre piese sunt inedite, ca acelea comandate în 1999 de vestitul şeic Saud bin Mohammed al-Thani pentru locuinţa sa, Millenium House, de la Doha (Qatar).

Ansamblul a cerut o scenografie modernistă concepută de agenţia newyorkeză Selldorf Architects, un parcurs plin de umor cum este cel pentru seria intitulată Kachina

Expoziţia răspunde unei alte selecţii, intitulate Dialog, care etalează 60 de piese alese din colecţia decoratorului parizian Charles Zana, la Negozio Olivetti din Piaţa San Marco, spaţiu modernist al arhitecturii veneţiene conceput de  Carlo Scarpa.

Vizitatorii au prilejul să descopere ceramici rare ale lui Ettore Sottsass, realizate între 1957şi 1970, printre care şi cele impregnate de spiritualitate, din seria Tenebrelor, ale căror decoraţii cu luna de argint şi soarele de aur au fost pictate chiar de artist după spitalizarea de la Palo Alto.

Loris Greaud The Unplayed Notes Factory

Artizanat şi designeri la Murano

Colecţionarii cei mai curioşi au ajuns până în insula Murano unde tânărul Loris Gréaud, iluminează cu cele 1.200 de bule de sticlă suflată, lipite savant pe plafon, o veche sticlărie abandonată Campollietto della Peschiera. O instalaţie incredibilă, intitulat  The Unplayed Notes Factory, curatoriată de  Nicolas Bourriaud, fost co-director al  Palais de Tokyo şi  realizată cu susţinerea colecţionarului Laurent Dumas de la Grupul Emerige.  În acest atelier, o linie de producţie creează piese suflate, toate unicat, care, odată prinse pe un carusel suspendat se sparg pentru a se întoarce în pământ. Un ciclu al naşterii şi al morţii, instalaţia invită la reflecţie asupra existenţei, într-o dramaturgie vizuală, olfactivă şi muzicală...

Expoziţia The Glass cu opere de Ettore Sottsass

Scena contemporană a sticlei a cucerit şi Palazzo Franchetti, care găzduieşte între zidurile şi în grădinile sale 33 de artişti renumiţi, veniţi din Europa, Statele Unite, Orientul Mijlociu şi China cu o expoziţie ambiţioasă Glasstress, care explorează infinitele posibilităţi  ale acestui material. Concepută de Fundaţia Berengo condusă de Adriano Berengo şi de soţia sa Marya Kazoun (care este şi proprietară a spaţiului învestit de Loris Gréaud), expoziţia grupează noi creaţii de Alicja Kwade, Paul McCarthy, Laure Prouvost, Ugo Rondinone, Thomas Schütte, Sarah Sze, Erwin Wurm (care reprezintă şi Pavilionul Austriei în Giardini).

Eveniment colateral al Bienalei de la Veneţia de 8 ani, Glasstress a relansat artizanatul tradiţional de la Murano, stabilind noi alianţe cu artişti şi designeri de renume internaţional pentru a deveni o platformă a noii creaţii de sticlărie.

Loris Greaud

Intuiţia modelează arta în spaţii geografice, culturi şi generaţii diferite

Fundaţia Axel & May Vervoordt şi Daniela Ferretti aşteaptă vizitatorii la Palazzo Fortuny, la o largă selecţie sub titlul Intuition. Este a şasea şi ultima manifestare dintr-o serie organizată de Fundaţia Vervoordt, împreună cu  Fundaţia Musei Civici di Venezia, care a curpins Artempo (2007), Infinitum (2009), TRA (2011), Tàpies. Lo Sguardo dell’artista (2013) şi Proportio (2015).

Este o explorare a modului în care Intuiţia a modelat, într-un anume sens, arta în spaţii geografice, culturi şi generaţii diferite. Ea cuprinde opere istorice, moderne şi contemporane, legate de noţiunea de intuiţie, dar şi de vis, telepatie, fantezie paranormală, meditaţie, putere creativă, hipnoză şi inspiraţie.

Video şi instalaţie de Gilles Delmas

Unele dintre cele mai vechi tablouri expuse relevă rolul intuiţiei în determinarea artiştilor de a lega două lumi, primele tentative ale oamenilor de a crea o legătură imediată între cer şi pământ, de la ridicarea totemurilor la şamanism şi la extazul mistic, de la iconografia religioasă care descrie stările de iluminare (Bunavestire, Înălţarea la ceruri) până la operele clasice ilustrând revelaţia divină a viselor.

Opere moderne de Vassily Kandinsky, Paul Klee, Hima af Klint scot în evidenţă experienţa intuitivă şi sentimentul care nutreşte procesul creator şi conduce la apariţia artei abstracte. Importanţa cercetării spaţio-temporale, realizate de grupurile Gutai, Cobra, Zero, Spazialismo şi Fluxus este ilustrată de lucrări semnate de Kazuo Shiraga, Pierre Alechinsky, Günther Uecker, Lucio Fontana, Mario Deluigi şi Joseph Beuys.

Bernardi Roig, Cap iluminat pentru Blinky T.  

Interesul suprarealiştilor pentru inconştient este, de asemenea, un element important al expoziţiei. Fascinaţia lor pentru lumea viselor, scrierea şi desenul automatice, pentru creaţiile colective şi starea de alteritate a ego-ului este repezentată de „desenele comunicate” şi „cadavres exquis” de André Breton, André Masson, Paul Eluard, Remedios Varo, Victor Brauner, printre alţii. Ca şi de experienţele de fotografie fără aparat ale lui Raoul Ubac şi Man Ray sau lucrările pe hârtie datorate lui Henry Michaux, Oscar Dominguez şi Joan Miró.

Moştenirea suprarealiştilor se reflectă într-un număr important de opere ale artiştilor contemporani, ca Robert Morris, William Anastasi, Isa Genzken, Renato Leotta şi Susan Morris care, începând din 1960, au restabilit, dezvoltat şi modernizat automatismul, obţinând noi rezultate formale şi tehnice. Alte opere contemporane, cum ar fi cele ale Marinei Abramović, Chung Chang-Sup, Ann Veronica Janssens şi Anish Kapoor, se inspiră din experienţe subiective sau stări de spirit marcante şi din ideea implicării spectatorilor. Kimsooja, Alberto Garutti, Kurt Ralske, Maurizio Donzelli, Berlinde De Bruyckere, Gilles Delmas şi Nicola Martini au realizat instalaţii adaptate locului şi expoziţiei, ca un răsouns direct şi intuiv la spaţiile înconjurătoare.

Cy Twombly, Untitled

„În colaborare cu directoarea Daniela Ferretti am pus la punct o serie de expoziţii remarcabile la Palazzo Fortuny care explorează legăturile transversale între filosofie, ştiinţă, muzică, istorie, patrimoniul de creaţie şi artă... Intuiţia este un nou concept care m-a fascinat de-a lungul veţii şi pe care am dorit să-l studiem în primul rând din punct de vedere ştiinţific. Intuiţia este un simţ care decurge din libertatea totală şi care se confundă cu energia cosmică. Ea este începutul şi sfârşitul”, afirma Axel Vervoordt, preşedintele Fundaţiei Axel & May Vervoordt.

Gustave Courbet, Valul

Estetică şi frumuseţe abstractă la Mark Tobey

Unul dintre principalele muzee ale oraşului speră să reevalueze un pictor american, drept o figură importantă în dezvoltarea artei moderne.

Colecţia Peggy Guggenheim, situată pe malul sudic al Canale Grande, îl omagiază pe Mark Tobey (1890-1976), care a devenit un membru al credinţei bahá’íe în 1918. Născut în Wisconsin, Tobey a fost unul dintre artiştii cei mai cosmopoliţi ai secolului al XX-lea. Călător înrăit care s-a stabilit în final în Elveţia, artistul a fost mai cunoscut în Europa decât în ţara sa natală, importanţa lui fiind eclipsată de omologii americani mai tineri, aparţinând şcolii Expresionismului abstract, mai ales de Jackson Pollock ale cărui mari pânze au revoluţionat arta anilor 1950.

Dar, aşa cum demonstrează expoziţia, reevaluarea influenţei lui Tobey asupra expresionismului abstract este necesară. Conservatoarea Deborah Bricker Balkan, care este captivată de pictura lui Tobey, a petrecut 10 ani pentru a strânge în jur de 70 de opere provenind din 40 de colecţii diferite. „Scrierea albă a lui Tobey este luminoasă, metafizică şi, în acelaşi timp, elegiacă... Ea este inspirată din viziunea interioară a pictorului, într-un fel pe care nu-l vedem la mulţi artişti cu care este comparat”.

La dame de Saint Sernin în expoziţia Intuition

Pictorul, ale cărui scriituri albe sunt constituite din benzi vibrante de linii inspirate de caligrafia orientală, a recunoscut influenţa directă a credinţei bahá’íe asupra picturii sale.

William Seitz, conservator la Muzeul de Artă Modernă din New Yor în anii 1960, aprecia că Tobey „a făcut din linie simbolul iluminării spirituale, al comunicării şi migraţiei umane, al formei şi proceselor naturale, ca şi cel al mişcării între niveluri ale conştiinţei”.

Jana Sterbak, “Artist as Combustible”, 1986

Cu picturi acoperind anii 1920-1970, expoziţia de la Guggenheim evidenţiază amploarea operei lui Tobey şi frumuseţea ei extraordinar de nuanţată. Experimentator nerăbdător, Tobey n-a fost niciodată satisfăcut cu un singur mod de creare a imaginii, afirmând: „În momentul în care experimentarea se exprimă în toate formele de viaţă, cercetarea devine singura expresie valabilă a spiritului”.

Apartenenţa la bahá’í i-a dat lui Tobey contextul spiritual şi conţinutul, ca şi libertatea de a-şi găsi propriul limbaj pictural pentru a-l exprima.

Nush şi Paul Eluard şi Andre Breton, Cadavre exquis

Subtilitatea şi spiritualitatea tablourilor lui Tobey îi impresionează vizibil pe vizitatorii expoziţiei.

Mark Tobey

Către sfârşitul anului, expoziţia va fi transferată la Addison Gallery of American Art din Massachusetts. Va fi pentru prima dată în ultimele patru decenii când va putea fi văzută o retrospectivă Tobey în Statele Unite.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News