EXCLUSIV  Bieți lampagii, în veacul greu – povestea iluminatului public și privat în București

(continuarea articolului Întunericul și tăcerea se întindeau asupra Bucureștiului, istoria iluminatului public în Capitală)

București, primul oraș din lume care a folosit petrolul lampant

„Spălatul și curățatul felinarelor să se facă o dată pe fiecare săptămână, prin oameni angajați de contraccii; când va fi ceață curățirea lor se va face mai des.”

În 1853 în București erau 708 lămpi, pentru acestea se cheltuiau 286158 de le pe an. Lămpile de la ștabul (statul-major) orășenesc și de la temniță ardeau până dimineața, iar cele 13 de la palatul domnesc numai până la ora 2 noaptea.

„Cu toate că pe unele străzi principale au fost instalate lămpi, deci un alt aspect civilizat, acestea au fost alimentate tot cu lumânări de seu până în 1856, iar în anul următor, pentru prima dată, a fost introdusă folosirea petrolului, dar numai la un număr restrâns: 16 lămpi. Notă: „Rafinăria lui Teodor Mehedințeanu fusese instalată lângă Ploiești.(…) Ea începuse să funcționeze în luna mai 1957 și distila anual o cantitate de 271 tone de petrol. Îm luna mai 1857, au fost instalate primele lămpi cu petrol. Deci Bucureștiul este primul oraș din lume care a folosit petrolul lampant.”

Mai aflăm de la George Potra că „de-abia în toamna anului 1860, olteanul Marin Mehedințeanu încheie contract cu primăria pentru iluminarea străzilor cu lămpi cu petrol, pe timp de 2 ani, 2 luni și 24 de zile, adică până la 1 ianuarie 1863. „Noul antreprenor era obligat să aibă angajați oameni , câte unul pentru 30 de lămpi, care să fie obligați să le aprindă regulat, la ora hotărâtă și să aibă grijă să întrețină lumina în tot timpul nopții.”

Într-o analogie a misiei poetice cu meseria celui care aprinde și întreține lumina, în 1994, poetul Adrian Păunescu publică volumul de versuri „Bieți lampagii” în care se găsește și poemul cu același nume. Mai târziu, fiul său Andrei a realizat chiar un cântec după acest poem, pe care l-a cântat împreună cu Mădălina Amon și formația Totuși.

„Bieți lampagii, în veacul greu

Noi, orice-ar fi, lucrăm mereu,

Dăm foc, dăm foc, felinarelor!

Dăm foc, dăm foc, felinarelor!”

Adrian Păunescu

În 1860 erau 2600 de lămpi și felinare. Se precizau și condițiile de funcționare: „ alimentarea lămpilor se va face cu gaz lichid numit hidrocarbură extras din păcură de bună calitate și bine curățit încât să nu dea miros prea greu și să lumineze cu o flacără albă. Filtrul lămpilor să fie de 2,5 cm lățime, iar puterea luminii să fie de 9 lumânări de stearină, așa cum se fac la fabrica lui Băleanu.” Se face și un progres din punctul de vedere al înaintării în noapte a luminii, astfel „iluminarea lămpilor și felinarelor se va face în toate nopțile indiferent dacă sunt întunecate sau luminate de lună „începându-se aprinderea lor cu o jumătate de oră după apusul soarelui și ținând lumina bună, neîntreruptă până la ziuă.”

Lumina electrică – uzinele de la Grozăvești și Filaret

„Între timp s-au făcut eforturi mari pentru a se introduce în București lumina electrică”, spune Potra, de la care aflăm că în 1882 s-au făcut primele instalații la palatul regal din Calea Victoriei și la cel de la Cotroceni, la Teatrul Național și în grădina Cișmigiu. „În 1888-1892 s-a construit uzina de la Grozăvești care procura energie electrică pentru centrul orașului, iar în 1902 s-a construit o altă uzină la Filaret. Datorită acestor unități energetice s-a putut procura suficient curent pentru iluminarea străzilor principale, a marilor instituții și a numeroase case particulare.” Este amintit primarul orașului din perioada 1888-1891, Em. Protopopescu-Pake, care a deschis un nou bulevard care lega cartierul Cotroceni de mahalaua Oborului.

În 189, în cinstea sărbătoririi a 25 de ani de domnie a lui Carol I, o bună parte din stâlpii de lemn au fost înlocuiți cu stâlpi de fontă. Astfel că în anul 1906, străzile orașului București erau iluminate de 3969 becuri cu gaz, 3113 lămpi cu petrol, 1018 lămpi cu ulei mineral, 151 lămpi electrice cu arc voltaic și de 66 lămpi cu arc incandescent, consumându-se în acel an 6800286 m.c. de gaz, scrie George Potra, care mai adaugă că în pofida a toate acestea multe străzi mărginașe nu aveau lumină deloc.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News