Bilanțul psihiatric al pandemiei de SARS-CoV-2. Creștere de 58% a cazurilor de anxietate

Comparativ cu perioada anterioară lunii martie 2020, s-a observat o creștere a cazurilor de pacienți care au fost diagnosticați la prima adresabilitate cu tulburări psihice și care au accesat serviciile de sănătate mintală. Astfel, anxietatea, depresia, psihoza, tulburările de somn și de alimentație, dar și tulburările neurocognitive au prezentat o creștere semnificativă în ultimele 19 luni, conform Institutului de Psihiatrie „Socola” Iași.

„Analizând perioada de după martie 2020, putem spune că, la început, infecția cu SARS-CoV-2 a afectat psihicul uman generând simptome din spectrul anxietății și al depresiei, atât din cauza insuficientelor informații primite, cât și ca urmare a inadaptării în izolare. Insomniile, starea de angoasă, incertitudinea, frecventele atacuri de panică, precum și somatizarea au fost printre primele motive pentru care oamenii au solicitat examinare psihiatrică în urgență la Camera de Gardă a Institutului, dar și în ambulatoriile de specialitate. Concomitent cu acestea, dependențele de alcool și droguri, decompensările psihotice și ale afectivității au înregistrat o creștere de aproximativ 40-45% față de anul anterior, cu precizarea că 8 luni din anul 2020 la Institut s-au prezentat doar urgențele psihiatrice”, a declarat dr. Raluca Prepeliță, medic primar psihiatru în cadrul Institutului de Psihiatrie „Socola” Iași.

Un nou factor de stres pentru populație

Dacă luăm în considerare faptul că infecția cu noul coronavirus a reprezentat în sine un factor stresor pentru populație, atunci frica de îmbolnăvire, frica de moarte chiar, îngrijorarea, frustrarea, atacurile de panică însoțite de fenomene disvegetative, insomnia au apărut încă de la începutul pandemiei, accentându-se pe perioada stării de urgență și a celei de alertă. „Aceste simptome asociate cu izolarea impusă de restricții – socializare cu membrii familiei sau prieteni doar online, program de lucru modificat în domeniul profesional, restricții cu privire la timpul liber – au declanșat decompensări la pacienții anterior diagnosticați cu tulburări psihice, precum și noi cazuri de anxietate și depresie care au necesitat evaluarea terapeutică prin spitalizare”, consideră dr. Prepeliță.

Adaptarea deficitară la noul status a cauzat agravarea simptomatologiei anxioase atât la pacienții deja diagnosticați cu tulburări psihice, cât și la persoanele străine de serviciile de sănătate mintală, în această ultimă categorie intrând și personalul medical implicat direct în îngrijirea pacienților COVID-19 pozitivi.

Creștere cu aproximativ 58% a cazurilor de anxietate

Reacția acută la stresul reprezentat de noul coronavirus a determinat o creștere cu aproximativ 58% a cazurilor de anxietate prezentate în ambulatoriile de specialitate psihiatrice, cabinetele medicilor de familie și psihologilor și psihoterapeuților. Dintre aceste cazuri, 50% au urmat un tratament medicamentos, 20% tratament psihoterapic și 30% tratament combinat – medicamentos și psihoterapic.

Cazurile de depresie au înregistrat, la rândul lor, o creștere față de perioada anterioară pandemiei cu aproximativ 38%, aproximativ 60% dintre ele necesitând spitalizare în Institut pentru conduită terapeutică specifică. „Dispoziția afectivă negativă, sentimentele de deznădejde, diminuarea capacității de concentrare a atenției, plânsul facil, labilitatea emoțională, ideația sumbră, însoțită uneori de gânduri autolitice, expectanțele negative, anxietatea paroxistică cu tendință la generalizare, tulburările hipnice și tulburările de alimentație sunt doar câteva dintre simptomele care au conturat tabloul diagnostic al pacienților internați. Riscul suicidar a crescut cu aproximativ 13% atât la pacienții cu tulburări psihiatrice din sfera afectivității, cât și la cei diagnosticați cu tulburări psihotice”, a declarat dr. Raluca Prepeliță.

Asocierea simptomatologiei psihiatrice la pacienții SARS-CoV-2 pozitivi

Pe toată perioada pandemiei, statusul acut infecțios a determinat atât modificări în sfera nevrotică, cât și în cea psihotică. Afectarea respirației cu scăderea saturației oxigen, cu repercusiuni inclusiv la nivelul circulației cerebrale, oxigenarea cerebrală redusă, durerea resimțiță la nivel somatic au fost doar câteva dintre simptomele organice care au afectat statusul psihiatric, inclusiv la pacienții fără afecțiuni psihiatrice anterioare. Ulterior, impactul încărcăturii virale +/- parainfecțios la nivelul sistemului nervos central au determinat și simptome psihiatrice (delir, anxietate, agitație psihomotorie).

„S-a observat o deteriorare la pacienții diagnosticați anterior cu tulburări cognitive de etiologii diferite cu apariția la aproximativ 5-7 zile de la debutul simptomatologiei virotice a tulburărilor psihotice de tipul halucinațiilor, suspiciozității, ideației delirante, deteriorare psihocognitivă datorându-se afectării funcției cardiovasculare în infecția cu SARS-CoV-2”, afirmă medicul psihiatru ieșean.

Agitația psihomotorie a apărut la aproximativ 88% dintre pacienții COVID-19 pozitivi atât din cauza scăderii fluxului sanguin de la nivel cerebral, adaptării deficitare la condiția de purtare a diferitelor echipamente de creștere a nivelului de oxigen și a lipsei de aer survenită din scăderea saturației de oxigen, cât și în contextul apariției simptomelor psihiatrice. „Să nu uităm faptul că unele medicamente utilizate în terapia infecției cu SARS-CoV-2 (corticosteroizii, unele antivirale) pot determina apariția sau agravarea simptomelor din sfera depresiei și anxietății sau chiar a psihozei, simptome tranzitorii pe perioada administrării medicației mai sus menționate”, spune dr. Prepeliță.

Supravegherea sănătății psihice

În perioada de convalescență, pacienții au necesitat inclusiv supravegherea sănătății psihice, având în vedere pe de o parte persistența unor simptome organice de tipul tusei, oboselii, inapetenței, anosmiei, iar pe de altă parte statusul psihic dezechibrat.

„Reintegrarea în mediul socio-profesional și familial după o perioadă de izolare sau spitalizare, controlul gândurilor automate negative induse de boală, menținerea optimismului și gândirii pozitive, schimbarea stilului de viață, suportul familial, optimizarea activităților sunt factori ce pot echilibra statusul emoțional. Psihoterapia individuală și în special terapia cognitiv-comportamentală asociată sau nu medicației specifice diferitelor tulburări psihice reprezintă, de asemenea, un suport pentru pacienți”, concluzionează dr. Raluca Prepeliță.

Având în vedere faptul că suntem deja în plin val 4, recuperarea statusului emoțional prepandemic necesită în continuare stabilirea unei strategii de lucru atât din punct de vedere al psihiatriei, cât și al psihoterapiei. Datele științifice nou apărute în evoluția pandemiei, cât și studiul continuu referitor la efectele fizice și psihice ale infecției cu SARS-CoV-2 reprezintă o provocare a ceea ce va urma pe partea terapiei și, de ce nu, poate a introducerii unui nou capitol în clasificarea tulburărilor psihice.

Evoluția unui caz cu tulburare psihotică acută postinfecție cu SARS Cov-2

D.S., pacient în vârstă de 32 de ani, internat în Spitalul de Boli Infecțioase „Sf. Parascheva” Iași pentru „Infecție cu SARS CoV-2 – formă severă. Pneumonie COVID-19 - formă severă” pentru alterarea stării generale de 14 zile, fiind tratat anterior, la domiciliu, timp de 7 zile cu tratament antiviral și antibiotic. Pacientul a fost internat în serviciul de boli infecțioase timp de 8 zile, după care a fost externat însoțit de către familie, cu recomandări de tratament la domiciliu. După 6 zile de la externare, pacientul s-a prezentat la Camera de gardă a Institutului de Psihiatrie „Socola” Iași, însoțit de către tatăl și sora sa, în regim de urgență psihiatrică, de la domiciliu, pentru o simptomatologie cu debut în perioada acută de infecție cu SARS-CoV-2, agravată în context infecțios, obiectivată prin stare de agitație psihomotorie, dromomanie, limbaj trivial, manifestări discomportamentale cu agresivitate fizică, impulsivitate, explozivitate, iritabilitate, irascibilitate, ideație delirantă polimorfă, suspiciozitate, interpretativitate, dezorientare temporospațială auto și allopsihică, comportament halucinator, refuz alimentar, izolare socială, tulburări de comprehensiune, gândire dezoganizată. Pacientul a fost internat nevoluntar conform legislației în vigoare, în regim de supraveghere continuă, cu diagnosticul „Tulburare psihotică acută postinfecție cu SARS Cov-2”.

La internare a fost testat RT-PCR pentru SARS CoV-2 și s-a recomandat tratament antipsihotic, ortotimizant, anxiolitic, sedativ, roborant, precum și tratament antibiotic, hepatoprotector, antitrombotic, pneumonia nefiind remisă și datorită prezenței tulburărilor de tranzit încă de la domiciliu, deoarece pacientul nu a fost compliant la tratamentul specific recomandat la externarea din serviciul de boli infecțioase. Starea generală a pacientului la internare era alterată, era conștient, dar greu cooperant și comunicativ, cu tuse seacă, insuficiență respiratorie acută cu saturație în oxigen care nu depășea limita de 78% și pentru care a necesitat oxigenoterapie pe mască, oboseală marcată, oscilații ale tensiunii arteriale și ale frecvenței cardiace. Timp de 21 de zile pacientul a primit tratament de recuperare post-Covid și doze mici de tratament psihiatric per os, deoarece statusul fizic nu permitea doze adecvate de tratament pentru afecțiunea psihiatrică.

Ce s-a întâmplat după 14 zile

După ce starea somatică a pacientului s-a echilibrat, s-au crescut dozele de medicație specifică psihiatrică, menținându-se însă vitaminoterapia per os. După 14 zile, pacientul a început să comunice cu familia, simptomele psihotice și manifestările discomportamentale s-au remis, i-a revenit pofta de mâncare, începând chiar să aibă grijă de aspectul său exterior și vestimentație, crescându-i astfel pofta de viață.

Precizăm faptul că în timpul spitalizării, mama sa a decedat în urma infecției cu SARS-CoV-2, iar pentru a preveni o nouă decompensare a simptomatologiei psihiatrice, pacientul nu a fost externat, ci a rămas în mediu psihoprotectiv până la stabilizarea simptomatologiei pentru care a necesitat supraveghere în serviciul de sănătate mintală.

În cele din urmă, pacientul a fost externat, însoțit de familie, cu recomandări de tratament la domiciliu. Controlul la două săptămâni de la externare a relevat faptul că pacientul era cooperant, compliant la tratament, cu un somn odihnitor, indus medicamentos, capabil să relaționeze și să socializeze cu familia și prietenii, cu apetit alimentar, manifestări discomportamentale diminuate, comportament delirant-halucinator absent.

Suportul familial și psihoterapia individuală, precum și efectele medicației psihiatrice au jucat un rol important în recuperarea pacientului și în evoluția favorabilă a cazului.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News