Blasfemii de Sfintele Paște

Trei categorii de comentarii găsim în mass media, alături de informațiile absolut esențiale despre colecistite, beții și iepurașele din cluburi.

Predomină cele pioase ca un sms: fie ca Lumina, să vă dea, să vă aducă etc. Comentatorii din această categorie (să-i spunem A) ne cer să-i ajutăm pe cei slabi și ar grația toți mieii, dacă nu ar fi tradiția drobului pascal. Fiindcă majoritatea românilor se declară otodocși de Paște și Crăciun, sondajele impun televiziunilor acest tip de discurs, cu forța unui people-meter.

În categoria B pot fi incluși cei care s-au săturat de corectitudinea religioasă, atacă dogmele, fac mișto, sfidează, râd de superstiții. Au publicul lor: o nișă destul de apropiată de main-stream. Când 10 la sută sunt atei și 5 la sută creștini neduși la Biserică, este vizată o cotă de piață similară cu a lui Bănică și al său Dansez pentru tine.

Cei mai subtili (categoria C) aruncă năvodul după publicul din ambele extreme: declară că-L iubesc pe Iisus, vor cozonaci și tradiție, dar sunt scârbiți de lăcomia popilor, opulența BOR și faptul că un prelat de vază a vândut locuri la admiterea în Institutul Teologic.

O părere care se poate încadra într-o categorie de mai sus este considerată blasfemie de celelalte categorii de comentatori.

Să le oferim, deci, câteva blasfemii:

A)      Mâncați miei, chiar dacă sunt drăgălași, ființe gingașe etc. Grațierea ar fi dramatică pentru specia din care fac parte: dacă profitabilitatea fermelor de oi scade, oile vor fi înlocuite de capre, struți sau găini. Sau poate de friptura din soia, ca să țină postul de fițe tot anul. Sunt împotriva  importului de Lumină de la Ierusalim. E ca flacăra olimpică, doar că se scrie cu majuscule și nu o aduc unii îmbrăcați doar în tricou și șort. Ștefan a ajuns Sfânt fără să aibă un Flutur care să-i aducă o candelă chinezească de Paște, cu avionul.

B)      Mitropolitul Ardealului, cel care condamna dezmățul televizat, și-a făcut foarte bine treaba. În fișa postului său intră păstrarea moralității, așa cum o vede Biserica. Nici mitropolitul nu scrie scenarii, nici realizatorii TV nu au de ce să se amestece în redactarea de Pastorale. Nu mă compar cu Gitenstein, dar atâta vreme cât nu există un Consiliu religios care să desființeze/condamne televiziuni, zic și eu că e bine la noi.  Deși, parcă tocmai a hotărât CNA  să închidă un post TV.

C)      De ce nu se ocupă Biserica de persoanele paralizate, de orfani sau de săraci, întreabă ”activiștii”? Ăsta e un discurs gen Băsescu. Eu prefer ca politicile sociale să fie treaba Statului și a comunității. Nu mi-ar conveni să fie invers: Biserica să construiască spitale, iar administrația publică să se roage. Opulența ierarhilor ar trebui să-i deranjeze, în primul rând, pe credincioși, nu pe comentatorii care nu merg la biserică. Azi există concurență, nu mai e ca înainte de Reformă. Cui nu-i place BOR, să apeleze la băieții ăia care umblă câte doi, în costume ”corporate”, și-ți iau 10 la sută din venituri pentru orfani, persoane cu handicap etc. Cât despre lumânările ”oficiale”, mi se pare o idee bună. Așa s-au construit catedralele în fața cărora se extaziază comentatorii noștri, când merg în occident. Dacă pentru mănăstiri dă bani statul, ca pe vremea lui Ștefan, e rău, odată ce crește TVA-ul. Dacă dau credincioșii, cotă parte din monopolul pe lumânări, iar nu e bine. Ba e bine! Cumpărați românește, dacă vreți locuri de muncă. Băgați bani în Catedrală, dacă vreți turism.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News