„Blasted”, la Teatrul „Andrei Mureșanu”. Un spectacol șocant, incomod și zguduitor, semnat Bobi Pricop

Abordând subiecte precum canibalism, viol, crime, rasism, război, tulburări mintale, brutalitate și agresiuni sub forme fizice sau emoționale, Kane creează niște legături sângerânde între micro-teroare și macro-teroare, între violența individuală și cea desfășurată cu tancuri la nivel de națiune/continent/planetă, disecând pe viu rănile și traumele unei umanități care-și găsește mereu justificări pentru cruzimile ei.

Sarah Kane (1971-1999) este cunoscută drept una dintre cele mai controversate voci din dramaturgia britanică și totodată un reper al teatrului contemporan. „Blasted” este prima dintre cele cinci piese pe care le-a scris, iar premiera de la Royal Court, din Londra, în 1995, a fost dezbătută intens. Piesa a fost inițial atacată de majoritatea criticilor, între care mulți au văzut în ea o încercare de a șoca publicul. Ulterior însă, „Blasted” a fost reconsiderată de către aceiași critici drept o piesă de referință a teatrului secolului XX. Mai mult chiar, piesa a fost inclusă și într-un top al publicației The Independent, între cele mai bune 40 de piese de teatru din toate timpurile. 

De altfel, autoarea însăși a declarat la data premierei, ca urmare a criticilor primite, că presa a părut mai deranjată de modul în care era ilustrată violența, decât de actele violente în sine, care afectau la acel moment milioane de oameni prinși în cumplitul Război din Bosnia.

„Intenția mea a fost să abordez abuzurile și violența cu o sinceritate frustă. Toată violența din piesă a fost atent construită și structurată dramatic pentru a spune ceea ce vreau eu să spun despre război. Consecința logică a acelei atitudini care stă la baza unui viol izolat în Anglia se regăsește în taberele de violuri din Bosnia. Iar consecința logică a comportamentului pe care societatea îl așteaptă de la bărbați este războiul. Războiul este confuz și ilogic, prin urmare ar fi greșit să folosești o formă previzibilă. Actele de violență se petrec pur și simplu în viață, ele nu au un crescendo dramatic și sunt îngrozitoare. La fel se întâmplă și în piesă. Criticii ar prefera ceva artificial sau fastuos despre violență”, declara Sarah Kane în 1995.

Experiment inedit la Teatrul Andrei Mureșanu-autenticitate atroce

Inedit este faptul că, în această propunere scenică de la TAM, fiecare spectator experimentează singur, izolat de restul publicului, copleșitoarea desfășurare a unor violențe nemiloase. Asta pentru că Sarah Kane nu protejează, nu menajează, textele ei sunt explorări ale umanității nefardate, necenzurate, fruste și tumefiate de neînțelegerile care frâng destine, ale agresorilor și agresaților, deopotrivă. 

„Pregăteam un cu totul alt proiect pentru Teatrul Andrei Mureșanu, spune regizorul Bobi Pricop. Dar, odată cu începerea războiului din Ucraina, mi-a venit în minte urgența și actualitatea acestei piese brutal de oneste, crudă și de o autenticitate atroce. Într-o lume tot mai aglomerată de informații, bombardată cu știri false, manipulări, există senzația asta periculoasă că riscăm să nu fim atenți la cruzimile care se întâmplă lângă noi, că știrile despre crime în masă, gropi comune și spitale aruncate în aer pot să intre într-un malaxor dintr-ăsta straniu, care parcă încearcă să banalizeze oroarea. Iar Sarah Kane nu vrea să ne fie comod, să ne întoarcem privirea în altă parte, vrea să privim oroarea drept în ochi  (la propriu, chiar), ne expune visceral la diferența dintre victime, oameni adevărați și statistică. Așa a fost gândit și spațiul, împreună cu scenografa Oana Micu: fiecare spectator este izolat de ceilalți prin niște paravane și oglinzi care îl pun față în față cu gândurile lui, îl confruntă cu percepțiile lui, preconcepțiile lui. E un spațiu din care nu ai unde să fugi, nu poți să te refugiezi în nicio privire complice, în nicio reacție solidară. Trebuie să îți gestionezi singur atitudinea față de ceea ce vezi și asta mi se pare cea mai mare provocare a spectacolului, să fie o experiență transformativă. Cu siguranță nu una comodă, dar neapărat una autentică.”, spune regizorul Bobi Pricop cu privire la noul său spectacol montat pe scena de la TAM. 

Din distribuția spectacolului fac parte actorii Sebastian Marina, Mădălina Mușat și Costi Apostol. Echipa artistică a proiectului este completată de Oana Micu - scenografie și Eduard Gabia - muzică și mișcare scenică, în timp ce traducerea îi aparține Andrei Dosa. 

Spectacolul va putea fi urmărit luni, 20 iunie, sau marți 21 iunie. Biletele se vor putea cumpăra din rețeaua eventim.ro sau vor putea fi rezervate prin telefon la numărul:  0725112225.

AVERTISMENT!

Spectacolul nu este recomandat persoanelor sub 18 ani. Conține scene de violență fizică și mentală, nuditate și limbaj licențios. 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News