Expresia "boala lui Calache" este bine-cunoscută în limbajul românesc, fiind utilizată în diverse contexte pentru a descrie o stare de lene și hedonism. Dar cine era Calache și ce boală avea, de fapt? Iată povestea și originea acestei expresii, precum și semnificația ei în prezent.
Cine a fost Calache?
În secolul al XVII-lea, trăia un hangiu pe nume Mihalache. Acesta, prin afacerile sale de succes, a reușit să acumuleze o avere considerabilă, transformându-se dintr-un simplu hangiu într-un mare boier. Fără prea multă educație formală, Mihalache a devenit un influent moșier și un respectat membru al comunității boierești.
Mihalache avea doi fii, însă favoritul său era Calache (al cărui nume adevărat era tot Mihalache, dar diminutivat, după moda grecească). Spre deosebire de tatăl său, Calache nu muncise niciodată și nu arătase vreun interes pentru afacerile sau responsabilitățile boierești. Îi plăcea să mănânce, să bea și să doarmă, petrecând zile întregi în lene și huzur.
Ambiția lui Mihalache
Visul lui Mihalache era să-și vadă fiul pe scaunul domnesc al țării. El credea că, printr-o combinație de influență și bani, ar putea obține această poziție pentru Calache. Așa că a început să-i convingă pe ceilalți boieri de calitățile fiului său, organizând ospețe și petreceri fastuoase la conacul său, unde îi flata pe cei influenți și le câștiga susținerea.
În cele din urmă, boierii au acceptat propunerea lui Mihalache, mai ales după ce acesta le-a garantat că va plăti haraciul necesar pentru confirmarea domniei de către Înalta Poartă a Imperiului Otoman. Cu toate acestea, Mihalache nu le-a spus boierilor că fiul său era și leneș, și complet nepregătit pentru responsabilitățile domnești.
Domnia și eșecul lui Calache
Ajuns în capitală, Calache și-a continuat stilul de viață hedonist. Nu s-a achitat de nicio îndatorire domnească, preferând în schimb să mănânce, să bea și să se distreze. Comportamentul său a fost rapid observat, iar boierii și-au dat seama că au făcut o greșeală imensă susținându-l pe Calache.
Înalta Poartă a refuzat să confirme domnia lui Calache, iar acesta a fost nevoit să se întoarcă acasă, rușinat și înfrânt. După acest incident, boierii au început să vorbească despre "boala lui Calache", referindu-se la lenevia și hedonismul său extrem.
Contextul istoric
Povestea lui Calache se desfășoară într-un context istoric specific, marcat de influența otomană asupra Țărilor Române. În acea perioadă, domnia era adesea cumpărată de la Înalta Poartă, iar autoritatea domnească depindea de susținerea boierilor locali și de plata unor sume mari de bani către sultan și vizir. Acest sistem a generat numeroase conflicte și tensiuni între boierii autohtoni și cei străini, în special greci și levantini, care își disputau controlul asupra țării.
Boierii români, care se opuneau influenței străine și fiscalității abuzive, căutau să promoveze domni pământeni care să le fie favorabili și care să nu le amenințe poziția și privilegiile. În acest context, propunerea lui Mihalache de a-l instala pe Calache ca domn părea, inițial, o soluție convenabilă. Însă, realitatea a demonstrat că incompetența și lenea pot submina chiar și cele mai bine intenționate planuri.
Semnificația expresiei "boala lui Calache"
Expresia "boala lui Calache" a devenit un idiom în limba română, fiind utilizată pentru a descrie pe cineva care evită munca, preferând să se dedice exclusiv plăcerilor și distracțiilor. Este sinonimă cu dorința de a trăi în huzur fără a depune eforturi, reflectând o atitudine de nepăsare față de responsabilitățile și obligațiile cotidiene.
Expresia este încă folosită astăzi pentru a critica sau a ironiza persoanele care manifestă o atitudine similară cu cea a lui Calache, evidențiind dorința lor de a evada din rigorile vieții de zi cu zi și de a se dedica în totalitate plăcerilor imediate.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News