Bogdan Chirieac, despre războiul din Ucraina, predicții
În 1992, separatiștii din Transnistria au atacat posturile de poliție moldovenești. Guvernul de la Chișinău a trimis trupe și voluntari, pentru a recăpăta controlul regiunii aflate la est de Nistru. Luptele s-au întins din martie până în iulie, conflictul nefiind rezolvat nici în prezent. Bogdan Chirieac, reporter de front pentru Adevărul, în anii 90, compară pentru DCNews situația din Moldova cu ceea ce se petrece în estul Ucrainei.
-Exact ca în Ucraina, spune Chirieac pentru DCNews, guvernul central pierduse controlul în regiunea de est a țării, dominată de rusofoni. În Transnistria, etnicii români, numiți atunci moldoveni, reprezentau circa 40% din populație, urmau ucrainenii, iar pe locul trei veneau rușii. Împreună, cele două minorități etnice treceau de 51%. Nu că ar fi contat, că nimeni nu întreba oamenii obișnuiți, cum nu întreabă nici acum. Spre deosebire de estul Ucrainei, în Transnistria se aflau trupe rusești, staționate acolo din epoca sovietică. Circa 14.000 de militari, un întreg grup de operații. Cei 9000 de combatanți ai milițiilor separatiste au fost rusofoni din republică, dar au venit și voluntari din Rusia sau Ucraina. Oficial, trupele rusești erau neutre. Dar, la vremea aceea, ținând cont că Moldova era o țară mică, neimportantă, nu interesa pe nimeni că Rusia intervenea activ în conflict. Occidentul nu era interesat.
-Ce făceau separatiștii fără ajutor rusesc?
-Fără ajutorul dat de Armata a 14-a separatiștilor, probabil că guvernul de la Chișinău ar fi restabilit controlul. Moldova reușise, în scurt timp, să-și pună pe picioare detașamente militare care, împreună cu efectivele de Poliție, depășeau 35.000 de oameni. Evident, grosul trupelor nu erau deplasabile în zona de conflict, dar vă puteți face o idee asupra capacităților miltare. Din câte a scris presa, România ar fi ajutat cu echipament, arme și muniție, ba chiar și cu instructori. Cert este că se ajunge la o încetare a focului, după câteva luni de conflict. Războiul a durat din martie până în iulie 1992.
-Cine a câștigat?
-Republica Moldova a reușit să împiedice separarea unei regiuni din teritoriul național. Formal, Transnistria a rămas în structura țării. Efectiv, însă, guvernul de la Chișinău nu și-a recăpătat suveranitatea la est de Nistru. Trupele rusești sunt tot acolo, iar autoritățile de la Tiraspol își fac legea. Dar, la nivel internațional se caută soluții, problema este recunoscută, se negociază, deci putem spune că nu a avut succes mișcarea de forță încercată de separatiști.
-A fost un exercițiu pentru Rusia?
-A fost exersată o tactică aplicabilă la multe conflicte locale, inclusiv, astăzi, la cel din Ucraina de est. Rusia nu poate interveni direct, ca să nu genereze reacții, așa că duce un război prin intermediul separatiștilor, pe care îi alimentează cu tot ce au nevoie: arme, muniție, combustibil, bani pentru pensii, solde, salarii. În regiunile controlate de separatiști din Ucraina nu există administrație, nu funcționează fiscul, nu sunt bani de pensii sau salarii, fiindcă nu există activitate economică. Fără sprijin din afară, rebelii din Donețk nu ar rezista nicio lună. În 992, separatiștii din Tiraspol au ocupat căile de comunicații, podurile peste Nistru. Au atacat posturile de poliție, au alungat autoritățile moldovenești, (de la primării la vamă, judecătorii sau inspectoratele sanitare), într-un cuvânt, au preluat puterea. Însă, în Transnistria separatiștii au preluat instituții funcționale, și-au pus oamenii în vechile structuri. În zonele ocupate din Ucraina, nu mai funcționează nicio instituție. Cei care fac legea în estul Ucrainei sunt șefii milițiilor, care își execută oponenții, iau taxe, sau mai degrabă racket, le iau avutul celor care încearcă să fugă.
-Conflictul din Ucraina este mai sângeros?
-Da, se duc lupte cu armament greu, cu tancuri, sunt mult mai multe victime. În Transnistria s-au dat lupte doar la Nistru și pe căile de comunicații, trupele moldovenești încercând să treacă așa numita frontieră impusă de separatiști, iar aceștia apărând-o. Populația românească a fost hărțuită prin alte metode. S-au închis școlile în română, au fost amenințări, au fost bătuți, întemnițați sau chiar uciși câțiva lideri. Au existat, din păcate, câteva victime colaterale, dar luptele nu se ducea în orașe, ca în Ucraina.
-Putem anticipa evoluția conflictului din Ucraina, privind la ceea ce s-a petrecut în Moldova?
-Totul depinde de resurse, de capacitatea economică a părților implicate. Cum s-a văzut, separatiștii nu reușesc să câștige împotriva armatelor regulate. Degeaba trimite Moscova ”excursioniști” fără uniforme, care se hotărăsc să se înroleze în milițiile separatiste. Dacă lucrurile merg ca până acum, va fi nevoită să trimită unități militare regulate, ceea ce va determina o reacție mai dură pe plan internațional. La început, nu credeam că Moscova își propune o victorie militară decisivă, ci mai degrabă vrea un armistițiu, ca în Moldova, păstrând sub control o anumită regiune. După ceea ce am văzut în ultima lună, pot să cred că Rusia vrea tot estul Ucrainei până la Transnistria, așa numita Nouă Rusia, sau Novarussia.
-Poate susține efortul de război și viața în zonele în conflict?
-Față de micuța regiune transnistreană, estul Ucrainei necesită infinit mai multe resurse. Estul Ucrainei are o suprafață cât a Bulgariei, o populație asemănătoare și în această zonă sunt concentrate majoritatea obiectivelor economice, inclusiv fabricile de aviație și armament, acum închise. Costurile pentru Rusia se adaugă la cheltuielile pentru a ocupa și pentru a integra Crimeea. Rămâne de văzut dacă economia Rusiei le va face față. Va fi greu de suportat acest efort economic, mai ales în contextul sancțiunilor internaționale.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
Citește articolele cu aceleași etichete:
