EXCLUSIV  Bulai, despre noaptea petrecută în TVR pe 22 decembrie '89: Mi-era foame rău. Ne-au dat nişte napolitane, ăia "mari" aveau caşcaval şi salam de Sibiu

Sociologul Alfred Bulai a rememorat la Nod în papură câteva din momentele tensionate din decembrie 1989, dar şi o experienţă personală din sediul Televiziunii Române.

"Ăia din Piaţa Universităţii au încercat să reziste dar în mare parte au plecat. Unii au fugit în străinătate atunci, tocmai pentru că era o deziluzie totală. Săracii, ei credeau că e invers raportul! Eu am vorbit cu unul care lucrase pentru ţărănişti, era şocat, nu-i venea să creadă că nu a câştigat Raţiu" a spus Bulai.

Val Vâlcu: Erau ăştia, o mână de oameni în Piaţa Universităţii, entuziaşti, însufleţiţi, şi trecea lumea pe lângă ei dar nu întorcea nimeni capul. Cum ziceau- N-avem acces la TVR că am convinge toată ţara şi nu-l opreau pe ăla din autobuz?

Alfred Bulai: Era o dulce naivitate acolo. Ei între ei se simţeau bine, îţi dai seama. Cam plecaseră, după 20 mai. Erau câţiva care încercaseră să rămână cu cortul...

Val Vâlcu: Dar e şi o parte pozitivă. Ploua cu bani. Au dat drepturile de la CAP-uri, ruralul era supermulţumit pentru că, în capul lor, problema nu era cota infimă pe care o primeau pentru marfă ci era CAP-ul în sine. Apoi, au decapitalizat toată industria... până în 20 mai au fost toate.

Alfred Bulai: Da, dar prima dată au tăiat exporturile alimentare. Atenţie, noi plătiserăm datoria externă la începutul anului. Ceauşescu avea visul să strângă bani să facă un fel de Bancă Mondială a ţărilor în curs de dezvoltare. Şi... au adus mâncare! La preţ mic! Erau preţurile alea anemice... Sigur că cea mai mare problemă a populaţiei "era rezolvabilă" doar pentru că vedeau acum în galantare caşcaval, brânză, salamuri care chiar erau şi bune, nu ca acum.

Oamenii s-au liniştit uşor. Era firesc să te linişteşti uşor. N-aveam orizonturi înalte.

În televiziune, acolo, când am fost în noaptea de 22 decembrie, mi-era foame. Sunt gurmand. Atunci mi-era foame rău. Nu mâncasem nimic toată ziua. Şi ne-au dat nişte napolitane din bufetul televiziunii, napolitane din alea "Dănuţ", vai de capul lor. Erau nasoale de tot.

Prima reacţie a lui Bulai împotriva noii puteri a fost în noaptea aia de 22, când a fost escortat Nicu Ceauşescu la lift ca să-l ducă la etajul 11. Am participat şi eu, eram acolo. Era înjunghiat în burtă. Bineînţeles că într-un lift de patru persoane nu au intrat 50, a intrat numai "cine trebuia", evident.

Acolo, pe hol, văd o doamnă tânără care avea o tavă cu caşcaval şi salam de Sibiu. Era visul de aur al românului. O iau de mână şi o întreb - unde mergeţi cu astea? Aia, şi mai tare decât mine, se trage de lângă mine şi zice  - "La etajul 11, la conducere." Bulai afla pentru prima dată în viaţa lui că există şi o "conducere"! Şi m-am dus la Direcţia Programe, unde eram majoritatea celor care intraseră în televiziune, şi am făcut răzmeriţă. Cum? Noi napolitane şi ăia au caşcaval şi salam de Sibiu? Am început să-i instig pe ăia. În 30-40 de minute, nu mai mult, au apărut trei coşuri de răchită uriaşe, de un metru, pline cu toate bunătăţile pământului. M-am liniştit. N-am mai fost revoltat că am mâncat bine.

Mai multe peripeţii din acea perioadă, aici:

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News