Cum au apărut tradiţiile în România de-a lungul anilor şi ce spun bătrânii din zonele rurale, vedeţi mai jos.
"Noi vorbim de tradiţii. Mie îmi place să spun că orice tradiţie a fost cândva o noutate. Ele s-au inventat de-a lungul timpului. În primul rând, multe tradiţii pe care le credem foarte vechi sunt inventate de comunişti. Dacă ne uităm la filmele lui Dimitrie Gusti din perioada interbelică, o să vedem că La Drăguşi, în 1929, primul film sociologic, ăia nu aveau treabă cu dansul, ţopăiau. Eu am făcut interviuri cu bătrâni de acolo şi spuneau că au învăţat totul în perioada comunistă. E un gen de falsificare a istoriei.
De exemplu, în filmul lui Gusti apare un cojocar, dar e prezentat în sensul că ai senzaţia că acolo e o familie de cojocari, tradiţie din tată în fiu. Am vorbit cu copilul şi nepotul celui din film şi am aflat că acolo erau şase cojocari, iar Gusti l-a filmat pe singurul care nu era de tradiţie. Învăţase cojocăria la Galaţi. El încerca să arate o lume, să o dezvolte.
Lumea este fascinată de ideea de a se dezvolta, chestia cu tradiţiile e discutabilă, pentru că ele se reinventează mereu, se adaptează, nu mai ştim originile. Sună bine, ne place, ideea de tradiţie. Adică melodiile populare erau destul de pornografice din cauza vocabularului pe vremuri. Şi atunci în perioada comunismului au înflorit astea cu Trandafir de la Moldova, foarte cuminţi. Aşa era la noi modelul, trebuia să fie frumos! Cultura populară a fost mereu adaptată realului, ruralul nu şi-a propus niciodată să fie tradiţional. Ce, crezi că ăla care mergea în opinci nu ar fi vrut cizme? Mergeau cu hainele alea că nu aveau altele", a declarat sociologul Alfred Bulai la Nod în Papură.
„Tehnologia te ajută să participi la evenimente fără să fii în realitate acolo, fără să fie nimic înălțător. Una este să stai alături de oameni... De exemplu, într-o comunitate rurală, aproape toată comunitatea este la cele două-trei biserici locale. Acest lucru este foarte dramatic, e interesant. În negură, că nu prea e lumină în Noaptea Învierii prin mediul rural mai ales, vezi sute de oameni cu lumânări, stau împreună, cântă”, a transmis Bulai în emisiunea de la DC News, Nod în papură.
„În general, Biserica a creat acest gen de spectacole care întăresc spiritul comunitar. Sigur, oamenii vorbesc unii cu alții, se îmbracă de sărbătoare obligatoriu. E o zi specială, deci este ceva dramatic care chiar este interesant. Însă, în momentul în care bagatelizezi, nu mai are același efect.
Adică eu pot să stau să mă uit la slujbă la televizor, au apărut după anii 1990. Apăsam pe telecomandă, eram la Patriarhie, pe TVR 1. Apăsam din nou, eram la slujbă la Iași, mă plimbam între slujbe. Între timp, mai mâncam un papanaș sau dădeam până la urmă pe un film pentru că erau canalele de film. Ce vreau să spun este că acest lucru nu mai este înălțător, nu mai are același efect”, a adăugat sociologul.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News