Buna Vestire: De ce nu este bine să te cerți de Blagovestenie

Această sărbătoare nu s-a ţinut întotdeauna la 25 martie: ea a fost fixată şi în timpul Adventului în riturile mozarab, ambrozian şi cel din Aquileia, ca şi la Nestorieni, potrivit crestinortodox.ro. Data de 25 martie a fost aleasă în funcţie de cea a Crăciunului, la 25 decembrie. 

Evenimentul este datat în raport cu Ioan Botezătorul. Îngerul Gavriil fusese mai întâi trimis de Dumnezeu la Zaharia în Templul de la Ierusalim, pentru a-i vesti zămislirea lui Ioan Botezătorul (zămislire miraculoasă, deoarece Zaharia şi Elisabeta erau în vârstă şi nu mai puteau da viaţă, însă ea s-a petrecut după legea firii): la puţin timp după aceea Elisabeta rămâne însărcinată, însă „cinci luni s-a tăinuit pe sine" (Luca 1, 11-25), pentru că îi era ruşine de vârsta sa. Şi tocmai „în cea de-a şasea lună" a sarcinii Elisabetei Gavriil este trimis din nou de Dumnezeu, de data aceasta la Maria. Aceasta este mărturia precisă a faptului că Ioan Botezătorul este Înaintemergătorul lui Hristos: se va naşte cu 6 luni înaintea Lui. Numărul 6 are o semnificaţie simbolică: este numărul Omului şi al căderii, al Omului care nu a voit să treacă de la cea de-a şasea la cea de-a şaptea zi, adică la unirea cu Dumnezeu. Ioan Botezătorul vesteşte pe Cel care va aduce omenirea de la ziua a şasea la ziua a şaptea, pe Hristos. Dar această a şaptea zi va fi cea a morţii Sale, fiindcă Omul a păcătuit, iar unirea cu Dumnezeu se va face în cea de-a opta zi, care este şi „cea dintâi", zi una şi veşnică, ziua Învierii.

Citește și: Buna Vestire. De ce nu este bine ca pescarii să arunce mămăligă la pești

Scena se petrece în Nazaretul Galileii, în conformitate cu realitatea istorică, ceea ce e însă foarte surprinzător în plan simbolic şi teologic. Relatarea confirmă povestea Mariei pe care o cunoaştem exclusiv din Protoevanghelia lui Iacov. Maria intrase în Templu, fiind dăruită Domnului de către părinţii săi, Ioachim şi Ana, la vârsta de trei ani. Aici avea să se pregătească pentru lucrarea sa „dumnezeiască", în rugăciune, citirea Scripturii şi asceză, „hrănită de mâna unui înger"4. De la vârsta de 12 ani, avea să fie încredinţată unui om în vârstă şi văduv, dreptul Iosif, care „o luă la sine"5. Apoi ştim că avea să primească de la marele preot misiunea de a ţese purpură pentru fabricarea „vălului Templului"6. Acest văl roşu simbolizează firea omenească a lui Hristos (el se va sfâşia de la sine în Vinerea Mare, la moartea Domnului în ceasul al nouălea). Maria este într-adevăr cea care avea să „ţeasă" trupul lui Hristos în sânul său. Cum şi când au venit Maria şi Iosif de la Ierusalim la Nazaret? Nu ştim aceasta (cele două apocrife nu vorbesc despre acest lucru).

Cine este Îngerul Gavriil

„Îngerul Gavriil" este un serafim, un înger din prima ceată îngerească, dintre cei pe care Apocalipsa îi numeşte „cei şapte îngeri care stau dinaintea feţei lui Dumnezeu"8. El este „trimis de Dumnezeu": este un mesager al Domnului; vorbeşte în numele lui Dumnezeu. El merge să-i vorbească „unei fecioare logodite cu un bărbat care se chema Iosif, din casa lui David; iar numele Fecioarei era Maria". Dintru început ni se dau criteriile revelaţiei.

„Unei fecioare": Maria va săvârşi ceea ce Eva nu voise să facă. Eva îl ascultase pe Şarpe (şi deci îşi întorsese faţa de la Dumnezeu) şi primise duhovniceşte sămânţă prin cuvântul lui Satan. Maria este pe de-a-ntregul fecioară: ea şi-a păstrat neştirbită unitatea (integritatea, fecioria), fiind fecioară cu trupul şi cu sufletul, fecioară din punct de vedere fizic, psihic şi duhovnicesc; ea nu şi-a plecat niciodată urechea, nici inima lui Satan şi nimănui altcuiva în afară de Dumnezeu. Este cel mai mare luptător duhovnicesc al omenirii. Este întoarsă în întregime către Dumnezeu; Ea este cu adevărat noua Evă. 

„Logodită": Protoevanghelia lui Iacov, care confirmă Evanghelia, spune că Iosif nu era acolo, tocmai pentru că nu erau decât „logodiţi" şi deci nu trăiau împreună ca soţi. Acest lucru este confirmat de Evanghelia după Matei: „Maria, mama Lui, fiind logodită cu Iosif, fără să fi fost ei dinainte împreună, s-a aflat având în pântece de la Duhul Sfânt" (Mt 1, 18). Este atestarea fecioriei ei.

Îngerul, luând înfăţişare omenească, intră în casă şi se închină Mariei în chip neobişnuit (şi unic). Închinarea obişnuită era, în greacă, „Hairé" (bucură-te) [în latină „Ave" (mântuire)]. Gavriil adaugă: „cea plină de har" (care a primit plinătatea harului, cea plină de energiile dumnezeieşti necreate), „Domnul este cu tine" (eşti apropiată de Dumnezeu, aleasă de El, pe tine te-a iubit), „binecuvântată eşti tu între femei" (Eva a fost osândită şi „blestemată"; toate femeile după ea sunt astfel, însă tu, şi tu singură, eşti binecuvântată). Maria este tulburată. Nu numai pentru că vede un înger: văzuse îngeri în fiecare zi în Templu, de la 3 la 12 ani (şi probabil chiar pe acelaşi Gavriil). Nu, este tulburată de conţinutul închinării lui, care nu este obişnuit şi se întreabă ce înseamnă aceasta, pentru că este smerită (şi nu tresare de bucurie, ca şi cum i s-ar fi cuvenit). Ci păstrează tăcerea.

Îngerul o linişteşte pe dată: „Nu te teme, Marie, căci ai aflat har la Dumnezeu" (Dumnezeu a primit jertfa inimii sale). Apoi îi dă Vestea extraordinară, unică, sublimă: iată, vei lua în pântece şi vei naşte fiu, şi vei chema numele lui Iisus (numele ales de Dumnezeu Tatăl), şi îi dă criteriile după care să poată recunoaşte în acest fiu pe Fiul lui Dumnezeu: „Fiul Celui Preaînalt", fiul lui David („tronul lui David, părintele Său"), va împărăţi peste casa lui Iacov („împăratul lui Israel"), va împărăţi în vecie. Maria, care cunoaşte desăvârşit Scriptura pe care o citeşte în fiecare zi încă din copilăria ei, recunoaşte imediat prorocia lui Isaia (Is 7, 14) şi înţelege că este vorba despre Mesia. Dinaintea acestui cuvânt incredibil şi a acestei responsabilităţi zdrobitoare, ea nu se îndoieşte şi nu fuge în numele unei false smerenii.

„Duhul Sfânt se va pogorî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri"

Spune numai: „Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu ştiu de bărbat?". Admirabilă înţelepciune a Fecioarei Maria! Sunt fecioară prin iubire pentru Dumnezeu şi nu vreau să trădez această iubire, nu vreau să fac un adulter spiritual. Renunţând la orice legătură de iubire trupească cu un bărbat, cum se va putea face aceasta12? Era singura întrebare legitimă pe care putea să şi-o pună, fără să se lase pradă îndoielii, căci prorocul Isaia nu spusese cum anume avea să se facă aceasta. Când punem lui Dumnezeu o întrebare legitimă cu inima curată, El răspunde întotdeauna. Dumnezeu răspunde prin gura serafimului: „Duhul Sfânt se va pogorî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri". Nu numai harul Sfântului Duh ţi se va da, ci Duhul Sfânt în persoană, Dătătorul de har, va veni întru tine. Nu va fi întru tine sămânţă de bărbat: ci va fi sămânţă dumnezeiască, păstrând nestricată pecetea fecioriei tale. În tine se va săvârşi unirea tainică între Dumnezeu şi Om.

Şi apoi îngerul mai adaugă, dar abia la sfârşit, pentru că Maria nu se îndoise, că ruda sa Elisabeta zămislise şi ea fiu „la bătrâneţea ei", stearpă fiind. Maria nu ceruse dovezi, ci crezuse în cuvântul lui Dumnezeu. Ceea ce îngerul îi spune nu este o dovadă (cu atât mai mult cu cât nu încape nici o comparaţie între cele două minuni), ci vrea să-i arate: „Căci nimic nu este cu neputinţă la Dumnezeu". Dumnezeu este atotputernic şi lucrează după voia Sa, „bună voia" Sa, voia Sa cea bună, ca să reluăm expresia din rugăciunea Tatăl Nostru la cea de-a patra cerere: „Facă-se (bună) voia Ta pe pământ". Aceasta este Maria.

Răspunsul final al Mariei este o culme duhovnicească: „Iată roaba Domnului". Maria nu se situează decât în legătură cu Dumnezeu.  Şi, în sfârşit, perla duhovnicească: „Fie mie după cuvântul tău": facă-se întru mine voia lui Dumnezeu. Voia mea este voia Sa: este o singură voinţă. Admirabilă sinergie între Dumnezeu şi Om! Şi spune îngerului: cuvântul „tău". Şi totuşi este vorba de cuvântul lui Dumnezeu. Însă îngerul, ca persoană, nu este negat. Fie mie după cuvântul lui Dumnezeu, pe care tu, vestitorul Său, mi-l aduci cu credincioşie. În această clipă, toată istoria omenirii s-a schimbat. În Maria, toată omenirea a spus „Da" lui Dumnezeu. Da, Te iubesc şi vreau să mă unesc cu Tine. Eva a fost răscumpărată.

BUNA VESTIRE. Tradiții si obiceiuri

- Potrivit traditiei, daca primul cantec al cucului era auzit pe stomacul gol, in spatele omului, era semn rau: „Cucu-n spate mi-a cantat/ si moartea m-a sagetat!"

- Exista obiceiul ca in aceasta zi, sa se numere de cate ori cucul isi canta numele, numar care ar descoperi cati ani mai avem de trait. Flacaii si fetele il intrebau pe cuc cand se vor casatori: „Cucule voinicule/ Cati ani imi vei da/ pan' m-oi insura (marita)?" Daca se intampla ca dupa rostirea acestor cuvinte, cucul sa cante, cantecul sau echivala cu un an de astepare. Dimpotriva, daca el tacea, tacerea sa era semn ca avem de-a face cu o casatorie grabnica.

- De asemenea, craca pe care a cantat cucul de ziua sa, era taiata si pusa in scaldatoarea fetelor, in speranta ca flacaii nu le vor ocoli.

- Este interzis sa dormi prea mult in aceasta zi caci in caz contrar vei fi somnoros de-a lungul intregului an.

- O alta superstitie spune ca nu este bine sa cauti pasarile de oua in aceasta zi sau sa le pui sub closca caci altfel puii vor iesi schimonositi, cu doua capete, sau se vor imbolnavi. Totodata, ouale ouate de Buna Vestire nu se pastreaza si nici nu se consuma.

- In unele zone ale tarii, exista obiceiul de a face un foc in curte, in dreptul usii, si a se pune pe langa foc 3 strachini cu apa, sare si paine care mai tarziu sunt date de pomana. In alte parti, conform traditiei, se asaza pe pragul usii 3 farfurioare cu paine si sare spre a potoli foamea ingerilor. Acestia, in schimb, vor pazi si veghea locuinta respectiva.

- Oamenii nu au voie să se certe, fiind mare păcat: cine se ceartă în ziua de Buna Vestire are necazuri tot anul. În această zi se fac şi previziuni meteorologice. În popor există credinţa că aşa cum este vremea ziua de Buna Vestire, aşa va fi şi în ziua de Paşti. De Buna Vestire este bine să se pună pe pragul casei pâine şi sare pentru hrana îngerilor.

- In traditia populara, sarbatoarea Bunei vestiri intampina sosirea randunelelor si primul cantec al cucului. De aceea, ziua mai este numita Ziua Cucului.

- In Apuseni, se stropeste cu tuica la radacina pomilor si cu vin radacina vitei de vie, pentru rod bogat, si se afuma cu canepa si tamaie pomii fructiferi, pentru alungarea daunatorilor.

- De Buna Vestire se poate ara, dar nu se poate semana, ca sa nu manance pasarile boabele de sub brazda.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News