EXCLUSIV  Bunicii care duc o viață dublă și merg la cerșit. Reportaj DC News: Nu mă poza! Mi-e rușine. Nu vreau să afle copiii mei și să nu mă mai lase să ies în stradă

Numeroasele probleme socio-economice ale României aduc împreună mai multe consecințe, însă unele sunt mai grele de intuit decât altele. 

Multe dintre probleme sociale - de obicei ale persoanelor care nu au o „putere de cumpărare” veritabilă - sunt bagatelizate nu numai de autorități, dar mai ales de societate. 

Deși inițiativa DC News a fost de a surprinde foto mai multe persoane vulnerabile care își vor petrece sărbătorile pe stradă, o altă situație avea să iasă la iveală.

„Bună ziua, sunt de la DC News și realizez un articol, vă pot face o poză?”

Răspunsul avea să uimească pe unii dintre noi: „Nu, vă rog mult, nu. Nu-mi faceți că mă vede familia și mi-e rușine!”, ne-a spus un bărbat de 74 de ani din apropierea unei biserici foarte tranzitate, care cerșea la ușa acesteia.

Deși mulți dintre „oamenii străzii” sunt persoane care sunt rupte cu totul de propria familie - uneori chiar acesta fiind motivul pentru care au ajuns să-și ducă traiul din mila oamenilor - , nu ne-am imaginat că „profilul” unui cerșetor ar putea fi unul al unei persoane căreia îi este rușine de perspectiva viziunii familiei asupra activității lor.

Unora dintre bătrâni le-am oferit bani pentru a realiza poza, însă, cu același ton blând au refuzat, uitându-se apoi peste umăr ca nu cumva să-i fi surprins într-o situație „vulnerabilă”.

După ce am pus aceeași întrebare prin care ceream permisiunea fotografierii unei femei de 70 de ani care cerșea, ea ne-a spus: „Doamne ferește! Nu-mi faceți că nu mă mai lasă copiii să ies din stradă”.

La momentul respectiv, mi-am dat seama că nu vorbesc cu „oameni ai străzii” veritabili, ci cu cerșetori de ocazie, care apelează la mila trecătorilor nu pentru a duce un trai, dar pentru a-și suplimenta veniturile, adică pensiile.

Am concluzionat că situația pensiilor de 1200 de lei pe care mulți dintre bătrânii noștri le primesc îi fac pe unii să treacă de bariera demnității și să apeleze la milă.

„Iau 1100 de lei, din pensia asta iau medicamente de 500 de lei, mă mai ajută copiii mei, dar nici ei nu au de ajuns pentru ei. Eu nu vreau să fiu o povară pentru ei, mai bine mă fac de rușine pe stradă decât să îi îngreunez”, ne-a spus unul dintre pensionarii deveniți cerșetori de ocazie.

Cât de mult le-a distrus demnitatea situația dezastruoasă de acasă

Am aflat, după intervievarea mai multor astfel de cerșetori de ocazie - considerați inițial drept „oameni ai străzii” - că ei beneficiază de pensii mici, dar și de imobile unde își duc traiul. Cât de multe contează detaliile, nu?

„Fata mea e bolnavă, are o boală foarte grea și nu mai poate munci. Ea are și doi copii la școală. Nu am reușit să ajut altfel. Nu vreau să fiu aici, nu am cerșit niciodată. Eu am lucrat ca patiser cofetar toată viața și am pensia mică.”, ne-a spus o altă femeie în vârstă, cu lacrimi vizibile la colțurile ochilor.

I-am întrebat pe acești bătrâni cât câștigă de pe urma cerșetoriei, iar sumele diferă în funcție de orele de „muncă” și perioadă. Acum, fiind aproape sărbătorile, ei câștigă între 200 - 1100 de lei pentru 8 ore de cerșit într-o locație tranzitată. Ei reușesc în anumite cazuri să-și dubleze veniturile, contrapartida fiind sacrificarea demnității personale.

Și cei care au salarii minime apelează la cerșetoria de ocazie

De asemenea, am întâlnit și un tânăr de numai 34 de ani care practica aceeași cerșetorie de ocazie, aflând de la acesta că, în urma decesului soției sale într-un accident rutier, nu mai câștigă suficient pentru a-l întreține pe fiul lor care se află în clasa a 6-a.

„Soția a murit într-un accident cu mașina anul trecut. Până acum am reușit să întrețin singur copilul, dar am epuizat toate economiile. Ajuns la fundul sacului... de două luni am început să cerșesc. Uneori fac și jumătate din salariul doar din câteva ore de cerșetorie.”, ne-a spus bărbatul, vădit copleșit de emoții.

L-am întrebat de ce nu se mai angajează la al doilea loc de muncă, după ce am aflat că deja lucrează ca lucrător comercial în cadrul unui lanț de supermarketuri foarte cunoscute: „Eu nu mai am pe nimeni, nici rude nici nimic, să mai lucrez încă un job înseamnă să nu-mi mai văd deloc copilul. Aici pot pleca și veni când vreau eu. E greu... e greu... Cel mai greu îmi e că vor afla prietenii fiului meu și vor râde de el, dar sper că va înțelege că o fac pentru el”.

Un alt pensionar ne-a spus că banii rezultați din cerșetoria de ocazie sunt banii dați de acesta pentru nepot, ca bani de buzunar pentru că nu are de unde din altă parte.

Remarcabil la acești bătrâni este nu numai curajul și puterea de sacrifiu pe care o prezintă - distrugându-și demnitatea în favoarea apropiaților și în privința cărora nu pot rămâne „neputincioși - dar și sclipirea din ochi și tonalitatea blândă cu care mi-au vorbit și din care se simțea categoric „regretul” situației: „Da, mamă”, „Spune, nepoate”, „Îi dai la tataiu 1 leu?”.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News