Calendar Creștin Ortodox. Sărbătoare 20 septembrie 2023

Sfântul Eustatie a fost general al armatei romane din vremea împăratului Traian (98-117). Înainte de a primi botezul, se numea Placid. Într-o zi, aflându-se la vânătoare, a gonit un cerb. Prin descoperire dumnezeiască, vede între coarnele cerbului cinstită Cruce a Mântuitorului şi aude un glas de la Cruce: "Placide, pentru ce Mă prigoneşti? Eu sunt Hristos, pe Care tu Îl cinsteşti fără să ştii, prin lucrările tale cele bune“. La puţin timp după această minune, Placid împreună cu soţia şi copiii săi, s-au botezat. La botez au primit numele de Eustatie, soţia lui - Teopista, iar cei doi copii: Agapie şi Teopist.

După botez, a mers la locul unde i s-a descoperit Dumnezeu pentru a-I mulţumi şi aude din nou glasul Domnului care îi vesteşte că va lua moarte mucenicească. Se retrage din armată pentru o vreme, dar revine la insistenţele împăratului Traian. Acesta dorea să iasă învingător din lupta cu barbarii. Armata romană iese învingătoare avându-l conducător pe Eustatie. Între timp, împăratul Traian a murit, iar noul împărat, Adrian, i-a cerut să aducă jertfe idolilor. Pentru că a refuzat, a fost aruncat la fiare împreună cu familia sa. Pentru că acestea nu le-au făcut niciun rău, au fost aruncaţi într-un cazan de aramă încins. În a treia zi, trupurile lor au fost scoase întregi şi nearse.

Potrivit documentelor din arhiva parohiei, părticele din moaştele Sfinţilor Mucenici Eustatie, Teopista, Agapie şi Teopist, făcători de minuni şi ocrotitori ai familiei creştine, au fost aduse la biserică Iancu Vechi – Mătăsari în anul 1840 de către un credincios din Bucureşti, Mihai Zidaru, de la Baia (judeţul Suceava), prima cetate de scaun a Moldovei (secolul al XIV-lea).

Rugăciunea de dimineață scrisă de Părintele Arsenie Boca

"Doamne Iisuse Hristoase, ajută-mă ca astăzi toată ziua să mă lepăd de mine însumi, că cine ştie din ce nimicuri mare vrajbă am să fac şi astfel, ţinând la mine, să Te pierd pe Tine.

Doamne Iisuse Hristoase, ajută-mi ca rugăciunea Preasfântului Tău nume să-mi lucreze în minte mai mult decât fulgerul pe cer, ca nici umbra gândurilor rele să nu mă întunece, căci iată păcătuiesc în tot ceasul.

Doamne, Cela ce vii în taina între oameni, ai milă de noi, că umblăm împiedicându-ne prin întuneric. Patimile au pus ţină pe ochii minţii, uitarea s-a întărit în noi ca un zid, împietrind în noi inimile noastre şi toate împreună au făcut temniţă în care Te ţinem bolnav, flămând şi fără haina, aşa risipind în deşert zilele noastre, umbriţi şi dosădiţi până la pământ.

Doamne, Cel ce vii între oameni în taină, ai milă de noi şi pune foc temniţei, aprinde dragostea în inimile noastre, arde spinii patimilor noastre şi fă lumină sufletelor noastre. Doamne, Cela ce vii în taina între oameni, ai milă de noi, vino şi Te sălăşluieşte întru noi, împreună cu Tatăl şi cu Duhul Tău cel Sfânt. Căci Duhul Sfânt se roagă pentru noi cu suspine negrăite, când graiul şi mintea rămân neputincioase.

Doamne, Cel ce vii în taină, ai milă de noi, căci nu ne dăm seama cât suntem de nedesăvârşiţi şi cât eşti de aproape de sufletele noastre şi cât ne depărtăm noi prin păcatele noastre. Ci luminează lumina Ta peste noi, ca să vedem lumina prin ochii Tăi, să trăim în veci prin viaţa Ta. Lumina şi Bucuria noastră, slavă Ţie! Amin".

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News