Calendar Creștin Ortodox. Sărbătoare 20 septembrie 2024

Sfântul Eustatie a fost un general al Armatei Romane în timpul Împăratului Traian (98-117). Înainte de a primi botezul, numele său era Placid. Într-o zi, pe când se afla la vânătoare, a urmărit un cerb. Printr-o descoperire divină, a văzut între coarnele cerbului Sfânta Cruce a Mântuitorului și a auzit un glas care i-a spus: „Placide, de ce Mă prigonești? Eu sunt Hristos, pe Care tu Îl cinstești fără să știi, prin faptele tale bune.” După această minune, Placid, împreună cu soția și copiii săi, s-a botezat. El a primit numele de Eustatie, soția sa a fost numită Teopista, iar cei doi copii, Agapie și Teopist.

După botez, Eustatie s-a întors la locul unde i s-a arătat Dumnezeu, pentru a-I mulțumi. Acolo a auzit din nou glasul Domnului, care i-a prevestit că va primi moarte mucenicească. A părăsit pentru o vreme armata, dar, la rugămintea împăratului Traian, s-a întors, pentru că acesta avea nevoie de el în războiul împotriva barbarilor, scrie crestinortodox.ro. Sub conducerea lui Eustatie, armata romană a obținut victoria. Între timp, împăratul Traian a murit, iar succesorul său, Adrian, i-a cerut lui Eustatie să aducă jertfe idolilor. Refuzând, Eustatie a fost aruncat împreună cu familia sa la fiare, dar acestea nu le-au făcut niciun rău. În cele din urmă, au fost aruncați într-un cazan de aramă încins, iar după trei zile, trupurile lor au fost găsite neatinse de foc.

Conform documentelor din arhiva parohiei, părticele din moaștele Sfinților Mucenici Eustatie, Teopista, Agapie și Teopist, ocrotitori ai familiei creștine și făcători de minuni, au fost aduse la biserica Iancu Vechi – Mătăsari în anul 1840 de Mihai Zidaru, un credincios din București, care le-a adus de la Baia (județul Suceava), prima cetate de scaun a Moldovei din secolul al XIV-lea.

Rugăciunea zilei de vineri

"Doamne Iisuse Hristoase, Mântuitorul cel dulce al sufletului meu, în această zi a Răstignirii Tale pe Cruce ai pătimit şi ai luat moarte pentru păcatele noastre, mă mărturisesc înaintea Ta, cum că eu sunt cel ce Te-am răstignit cu păcatele mele cele multe. Mă rog, însă, Bunătăţii Tale celei nespuse, să mă învredniceşti cu Darul Tău, Doamne, ca şi eu să pot răbda patimi pentru credinţa, speranţa şi iubirea ce le am către Tine, precum Tu Cel îndurat ai răbdat pentru mântuirea mea. Întăreşte-mă, o, Doamne, ca de astăzi înainte să port Crucea Ta cu bucurie şi cu mare căinţă şi să urăsc cugetele mele şi voinţele mele cele rele. Sădeşte în inima mea întristarea de moartea Ta, ca să o simt precum au simţit-o iubita ta Maică, ucenicii Tăi şi femeile purtătoare de mir ce stăteau lângă Crucea Ta.

Luminează-mi simţirile cele sufleteşti, ca să se mişte şi să priceapă moartea Ta, precum ai făcut de Te-au cunoscut făpturile cele neînsufleţite, când s-au mişcat la Răstignirea Ta şi mai vârtos, cum te-a cunoscut tâlharul cel credincios şi pocăit şi ţi s-a plecat, de l-ai pus în rai. Dă-mi, Doamne, şi mie, tâlharului celui rău, Darul Tău, precum atunci l-ai dat aceluia şi-mi iartă păcatele, pentru Sfintele Tale Patimi şi cu bună întoarcere şi căinţă mă aşază împreună cu el în Rai, ca un Dumnezeu şi Ziditor ce-mi eşti. Mă închin Crucii Tale, Hristoase, şi pentru iubirea Ta către noi, zic către dânsa:

Bucură-te, cinstită Cruce a lui Hristos, pe care ridicat şi pironit fiind Domnul, a mântuit lumea!

Bucură-te, pom binecuvântat, pentru că tu ai ţinut rodul vieţii, care ne-a mântuit de moartea păcatului.

Bucură-te, drugul cel tare, care ai sfărâmat uşile iadului.

Bucură-te, cheie împărătească, ce ai deschis uşa raiului.

O, Hristoase al meu răstignit, câte ai pătimit pentru noi! Câte răni, câte scuipări şi câtă ocară ai răbdat pentru păcatele noastre şi pentru a ne da încă pildă de adevărată răbdare în suferinţele şi necazurile vieţii acesteia!

Și fiindcă acestea ni le trimite Dumnezeu pentru păcatele noastre, ca să ne îndreptăm şi să ne apropiem de El, şi aşa, numai spre folosul nostru ne pedepseşte în această viaţă. De aceea, rogu-mă Ţie, Stăpâne, ca la necazurile, ispitele şi durerile câte ar veni asupra mea, să-mi înmulţeşti împreună şi răbdarea, puterea şi mulţumirea, căci cunosc că neputincios sunt de nu mă vei întări, orb de nu mă vei lumina, legat de nu mă vei dezlega, fricos de nu mă vei face îndrăzneţ, pierdut de nu mă vei cerca, sclav de nu mă vei răscumpăra cu bogata şi Dumnezeiasca Ta putere şi cu Darul Sfintei Tale Cruci, căreia mă închin şi o măresc, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin."

Sursa: doxologia.ro

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News